Rusia pregătește Europa pentru teama de un război de amploare: cum folosește Kremlinul atacurile hibride pentru a exercita presiuni asupra Occidentului

Rusia poate folosi amenințarea unui conflict direct cu NATO nu doar ca pe un scenariu militar, ci și ca pe un instrument de presiune psihologică asupra Europei. La această concluzie conduce și analiza publicată de The Atlantic. Pe fondul eșecurilor armatei ruse în Ucraina, Moscova transferă tot mai activ confruntarea dincolo de câmpul de luptă — prin acte de sabotaj, intimidare, operațiuni informaționale și amenințări demonstrative.

Este vorba despre un model în care Kremlinul nici măcar nu trebuie să declanșeze un război pe scară largă împotriva NATO. Este mult mai ieftin să creeze în societățile europene sentimentul permanent că un asemenea război ar putea începe în orice moment.

Kremlinul nu trebuie să înceapă un război pentru a determina Europa să se teamă de el

Serviciile occidentale de informații au avertizat în repetate rânduri că Rusia ar putea dobândi capacitatea de a se confrunta direct cu NATO în următorii ani. Totuși, acest lucru nu înseamnă că Moscova va alege neapărat un asemenea scenariu.

Pentru Kremlin există un model intermediar — un război hibrid permanent, care îi permite să exercite presiuni asupra adversarului fără a trece formal la un conflict deschis.

Actele de sabotaj, atacurile cibernetice, recrutarea agenților, supravegherea obiectivelor militare, incendiile provocate, provocările și amenințările pot îndeplini simultan mai multe obiective. Ele obligă guvernele europene să aloce resurse suplimentare pentru securitate, creează o stare de neliniște în rândul populației și induc sentimentul unei vulnerabilități permanente.

Într-un asemenea sistem, frica însăși devine o armă.

Eșecurile Rusiei în Ucraina pot determina Kremlinul să recurgă la noi metode

Această tendință capătă o importanță deosebită pe fondul situației de pe front.

Armata rusă nu a reușit să obțină o victorie rapidă în Ucraina, iar dronele ucrainene cu rază lungă de acțiune lovesc tot mai frecvent obiective din interiorul Rusiei. Acest lucru creează pentru Moscova o problemă: războiul încetează să mai fie un conflict care poate fi purtat exclusiv pe teritoriul ucrainean.

Ca răspuns, Kremlinul poate încerca să extindă geografia confruntării prin alte mijloace.

Țările europene care sprijină Ucraina cu bani, arme și informații de intelligence sunt percepute tot mai mult de Moscova drept participanți direcți la conflict. O importanță deosebită o au și capacitățile de producție ale industriei de apărare ucrainene dezvoltate în țările partenere.

Printre statele în care sunt create sau extinse astfel de capacități se numără Germania, Marea Britanie, Țările de Jos, Norvegia, Suedia, Franța, România și Spania.

Acest lucru înseamnă că, pentru Kremlin, infrastructura europeană de apărare devine treptat parte a confruntării mai largi.

Actele de sabotaj pot fi mai importante decât efectele lor directe

Una dintre cele mai relevante caracteristici ale campaniei ruse de război hibrid este faptul că eficiența acesteia nu este neapărat măsurată prin amploarea pagubelor materiale.

Dacă un act de sabotaj produce pagube limitate, dar determină guvernele să intensifice paza obiectivelor, companiile să amâne investiții, iar societatea să înceapă să se teamă de escaladare, Kremlinul poate considera deja operațiunea parțial reușită.

De aceea, Moscova poate utiliza operațiuni relativ ieftine și executanți de unică folosință.

Aceștia nu trebuie neapărat să distrugă un obiectiv militar important. Este suficient să demonstreze că este posibilă infiltrarea pe teritoriul unui stat european, efectuarea unor acțiuni de recunoaștere sau organizarea unui act de sabotaj.

Astfel se transmite un semnal: securitatea Occidentului nu mai este garantată.

Rusia încearcă să determine Europa să plătească pentru sprijinul acordat Ucrainei

Principalul obiectiv strategic al unor astfel de acțiuni ar putea să nu fie oprirea unor anumite livrări de arme, ci creșterea costului politic al sprijinului pentru Ucraina.

Rusia nu a reușit să oprească sprijinul european pentru Ucraina prin presiunea militară exercitată asupra Ucrainei. Prin urmare, Kremlinul poate încerca să creeze riscuri suplimentare pentru statele partenere.

Logica este simplă: dacă sprijinul pentru Kiev începe să fie asociat în rândul europenilor cu acte de sabotaj, atacuri cibernetice sau amenințarea unui conflict direct cu Rusia, o parte dintre politicieni ar putea începe să ceară o politică mai prudentă.

Tocmai acest lucru încearcă Moscova să îl obțină.

În același timp, rezultatele concrete nu corespund deocamdată așteptărilor Rusiei. Europa continuă să sprijine Ucraina, iar industria ucraineană de apărare se dezvoltă și în afara țării. Prin urmare, presiunea hibridă nu și-a îndeplinit obiectivul principal al Kremlinului — acela de a determina Occidentul să renunțe la sprijinul pentru Kiev.

Kremlinul poate crea viitorul război înainte ca acesta să înceapă

Cel mai periculos aspect al acestei strategii nu constă în actele de sabotaj luate separat.

Este vorba despre formarea treptată a percepției că un război de amploare în Europa este inevitabil.

Societățile europene primesc zilnic noi informații despre amenințări rusești, posibile atacuri, acte de sabotaj și scenarii ale unui conflict direct. Chiar dacă majoritatea acestor scenarii nu se vor materializa niciodată, discuția constantă despre ele influențează opinia publică.

Acest lucru îi permite Kremlinului să obțină un rezultat chiar înainte de a face vreun pas militar direct.

O persoană care aude permanent despre posibilitatea unui război începe treptat să perceapă concesiile drept o modalitate de a evita pericolul. Tocmai pe o asemenea reacție psihologică se poate baza strategia rusă.

Moscova poate cere concesii în schimbul reducerii amenințării

În acest context, devine deosebit de importantă ideea că Kremlinul poate folosi însăși perspectiva escaladării ca instrument de negociere.

Dacă Rusia creează în jurul Europei o atmosferă de pericol permanent, ea poate obține în viitor posibilitatea de a transmite că disponibilitatea Moscovei de a reduce această amenințare are un preț.

Prețul ar putea fi limitarea sprijinului militar pentru Ucraina, reducerea presiunii sancționatorii, renunțarea la anumite proiecte de apărare sau concesii politice.

Astfel se formează o schemă periculoasă: mai întâi Rusia creează problema, iar apoi propune Occidentului să negocieze pentru reducerea acesteia.

Occidentul se pregătește pentru cele mai grave scenarii

Statele europene sunt deja nevoite să ia în calcul scenarii care, în urmă cu doar câțiva ani, păreau puțin probabile.

Printre variantele posibile se numără o incursiune rusă limitată în statele baltice, crearea unor vaste zone de pericol cu ajutorul dronelor și încercări de blocare strategică a Mării Baltice.

Pregătirea pentru asemenea scenarii este necesară. Totuși, există riscul ca discuțiile permanente despre un posibil atac rusesc să devină ele însele parte a strategiei Kremlinului.

De aceea, este important ca Europa să nu confunde pregătirea pentru război cu teama de război.

Consolidarea apărării, protejarea infrastructurii critice și combaterea actelor de sabotaj nu trebuie să paralizeze statele europene, ci, dimpotrivă, să priveze Moscova de posibilitatea de a le șantaja prin frică.

Războiul hibrid arată unde Rusia duce deja confruntarea cu Occidentul

Pentru Europa este esențial să înțeleagă că războiul hibrid nu reprezintă doar o pregătire pentru o posibilă agresiune viitoare.

În multe cazuri, el are deja loc.

Recunoașterea obiectivelor militare, încercările de recrutare a agenților, actele de sabotaj, atacurile cibernetice și campaniile informaționale sunt instrumente ale confruntării pe care Moscova o desfășoară fără să declare formal război NATO.

Tocmai de aceea, discuția despre dacă Rusia va ataca Alianța în următorii ani nu trebuie să distragă atenția de la o altă întrebare: cât de eficient reușesc statele europene să contracareze chiar acum operațiunile rusești.

Putin poate miza nu pe victoria în război, ci pe schimbarea comportamentului Occidentului

Principalul pericol al strategiei ruse constă în faptul că succesul acesteia nu necesită neapărat o victorie militară.

Dacă Moscova va reuși să convingă societățile europene că sprijinul pentru Ucraina le apropie automat de un război de amploare, Kremlinul va obține un instrument de influență mult mai ieftin.

Atunci fiecare nou act de sabotaj va funcționa nu doar ca o operațiune distinctă, ci și ca o reamintire a posibilității escaladării.

De aceea, Occidentul trebuie să răspundă presiunii ruse nu prin concesii, ci prin consolidarea rezilienței. Infrastructura protejată, contrainformațiile, coordonarea serviciilor de securitate, planificarea militară și comunicarea transparentă cu societatea reduc efectul intimidării.

Este în interesul Rusiei ca Europa să aștepte permanent un război de amploare. Este în interesul Europei să fie pregătită pentru el — dar să nu permită Kremlinului să-i determine comportamentul prin frică.

Iar aici se află principalul calcul al Moscovei: chiar dacă o confruntare directă cu NATO nu va avea loc, Rusia poate încerca să obțină concesii politice convingând Occidentul că alternativa la aceste concesii este o escaladare inevitabilă.