Chișinăul a formulat pentru prima dată după mult timp, atât de clar și fără nuanțe diplomatice, logica prin care Moldova vede revenirea Transnistriei în spațiul constituțional al statului. Esența acestei logici e simplă, dar politic explozivă: pacea nu poate începe acolo unde rămân trupe străine.
Declarațiile premierului Dorin Recean au venit pe fundalul unei crize agravate artificial în regiune, pe care autoritățile moldovene o leagă direct de acțiunile Rusiei. Presiunea energetică, manipulările informaționale și încercările de a prezenta Transnistria ca o „realitate separată” — toate acestea sunt, în evaluarea Chișinăului, elemente ale unei singure strategii de menținere a controlului asupra regiunii.
Ca răspuns, guvernul Republicii Moldova propune un scenariu care rupe radical modelul „conflictului înghețat”, familiar pentru Transnistria. Primul și principialul pas este retragerea completă a contingentului militar rus, aflat acolo fără acordul statului moldovean. Fără acest pas, subliniază Recean, orice discuții despre stabilitate sau compromisuri rămân o imitație.
A doua etapă presupune înlocuirea prezenței militare ruse cu un mecanism internațional de menținere a păcii, care să nu fie legat de interesele unei singure părți. Doar în astfel de condiții, consideră Chișinăul, se poate vorbi despre restabilirea unei guvernări reale, repornirea instituțiilor statului și readucerea regiunii în câmpul juridic al Republicii Moldova.
În același timp, guvernul admite: cât timp acest scenariu este blocat, țara este nevoită să acționeze altfel. Așa apare conceptul de „reintegrare la distanță” — includerea practică a locuitorilor din Transnistria în sistemul social, economic și comercial al Republicii Moldova, fără control formal asupra teritoriului. Accesul la piața UE, participarea în mediul de afaceri, utilizarea serviciilor de stat — toate acestea ar trebui să erodeze treptat izolarea regiunii, pe care ani la rând a susținut-o Moscova.
În fond, Chișinăul mizează pe o strategie de durată: nu o revenire prin forță, ci reducerea influenței externe prin integrare economică și socială. În această logică, Transnistria încetează să mai fie o „zonă gri” și este atrasă tot mai mult în vectorul european de dezvoltare al Republicii Moldova — chiar și în pofida prezenței trupelor ruse.
Declarațiile premierului moldovean sunt importante nu doar pentru publicul intern. Ele transmit partenerilor internaționali un semnal clar: Republica Moldova e gata pentru o soluționare pașnică, dar nu cu prețul suveranității. Reintegrarea Transnistriei nu mai este prezentată drept un vis abstract sau un proces de negocieri fără sfârșit — ci ca o succesiune clară de pași, primul dintre ei fiind ieșirea Rusiei din joc.
Iar aici se află provocarea principală. Pentru că dosarul Transnistriei tot mai evident încetează să fie un conflict regional și se transformă într-un test al capacității Europei și a comunității internaționale de a se opune modelului în care prezența militară este folosită ca instrument de șantaj politic.