Scandalul care zguduie astăzi Ungaria demult nu mai este doar povestea unui director corupt al unui centru pentru minori. „Dosarul Juhas” a devenit o radiografie a sistemului construit în jurul lui Viktor Orbán și al cercului său apropiat în ultimii 15 ani – o structură în care puterea politică, aparatul de forță și crima organizată sunt sudate într-un singur mecanism.
În centrul acestui mecanism se află ministrul de interne Sándor Pintér, o figură aproape mitizată. Influent, de neclintit și intangibil, el era considerat omul care „știe totul despre toți” și controlează fiecare pârghie de forță a statului. Tocmai de aceea actualul scandal s-a transformat într-un cutremur politic: pentru prima dată este pus public întrebarea dacă Pintér ar fi putut acoperi, ani la rând, o rețea legată de abuzuri sexuale asupra copiilor.
Prăbușirea directorului instituției corecționale pentru minori din Budapesta, Peter Juhas, a început în mai 2025, când acesta a fost reținut pentru trafic de persoane, exploatare sexuală a minorilor și sechestrarea unor tinere fugite din centru, în interes personal. La început, autoritățile au încercat să bage dosarul sub preș, însă după un reportaj RTL acest lucru a devenit imposibil.
A urmat și mai mult. Fostul angajat al sistemului de protecție a copilului, Gábor Kuslic, a declarat direct că, ani de zile, Juhas a furnizat fete minore „politicienilor de rang înalt”, iar printre protectorii săi s-ar fi numărat un anume „unchiul Zsolti” – o persoană din vârful ierarhiei de stat. Toate firele duc în mod logic spre Ministerul de Interne, de care depind instituția și conducerea acesteia.
Încă din 2012, Juhas fusese reținut pentru violarea unei minore – însă dosarul a dispărut, în mod misterios. În 2015, poliția a primit noi informații, dar în loc să acționeze, participanților la ședință li s-au impus acorduri de confidențialitate. Sistemul funcționa impecabil: plângerile se înmulțeau, dar niciuna nu ajungea în instanță.
Pentru prima dată după mulți ani, Orbán însuși a fost nevoit să recunoască eșecul poliției. Ulterior, el „i-a cerut lui Pintér să desfășoare o anchetă internă” – adică, în esență, i-a ordonat unui om să se verifice pe el însuși.
Presiunea publică nu a făcut decât să crească. Pe 8 decembrie a apărut o nouă filmare în care se vede cum copiii sunt bătuți în instituție. A doua zi, liderul partidului „Tisza”, Péter Magyar, a cerut demisia lui Orbán. În Parlament se vorbește din ce în ce mai tare despre „o variantă maghiară a cazului Epstein”.
Pintér a încercat să-și păstreze calmul, dar sub avalanșa faptelor a fost nevoit să declare: „Îmi voi da demisia dacă o vor cere circumstanțele”. Pentru politica ungară, în care acest ministru a supraviețuit tuturor scandalurilor anterioare, asta este aproape o senzație.
Motivul este simplu și cinic: Pintér este arhitectul rețelei informale de control pe care se sprijină întreaga construcție a puterii lui Orbán. El adună material compromițător, își plasează oamenii, rezolvă „problemele delicate” și garantează impunitatea celor care fac parte din clan. Dacă Pintér cade, odată cu el se prăbușește întreaga piramidă.
Opoziția maghiară amintește că nu este prima dată când înalți funcționari scapă de responsabilitate în dosare ce țin de abuzuri asupra copiilor. Scandalul privind grațierea unor condamnati pentru astfel de infracțiuni de către fosta președintă Katalin Novák, în 2023, deja a costat-o funcția.
Criza actuală este însă mult mai amplă: ea amenință întregul sistem, de sus până jos.
Deocamdată, guvernul rezistă, dar presiunea societății crește constant. Juhas este doar un element al unei structuri adânc înrădăcinate, iar tot mai mulți maghiari bănuiesc că, sub suprafață, se ascunde o întreagă rețea care a existat timp de decenii sub protecție politică.
Dacă se va ajunge sau nu la demisii reale și la răspundere penală depinde de cât de departe este dispusă societatea să meargă în confruntarea cu un stat pe care criticii îl numesc de multă vreme „o autocrație mafiotă”.
Un lucru este deja clar: dosarul pornit de la un singur director a scos la iveală cele mai întunecate colțuri ale politicii ungare – iar cale de întoarcere nu mai există.