Declarațiile premierului ungar Viktor Orbán despre „capacitatea insuficientă” a Oleoductului Adriatic au provocat o reacție dură din partea guvernului croat. La 10 noiembrie 2025, prim-ministrul Andrej Plenković a contrazis public afirmațiile Budapestei, numindu-le „un narativ complet fals”. Conflictul dintre cele două țări, membre ale UE și NATO, depășește chestiunile tehnice din energie și reflectă o strategie politică a conducerii ungare, cu motivații atât interne, cât și externe.
Compania croată JANAF, operatorul oleoductului Adriatic, asigură transportul țițeiului din portul Omišalj către rafinăriile din Croația, Ungaria și Slovacia. Capacitatea sa anuală este de 15 milioane de tone, acoperind integral necesarul rafinăriei ungare din Százhalombatta (8,1 milioane tone) și al celei slovace din Bratislava (6,2 milioane tone). Din punct de vedere tehnic, Croația poate asigura integral aprovizionarea.
Plenković a subliniat că JANAF își îndeplinește toate obligațiile față de parteneri, iar declarațiile lui Orbán reprezintă un instrument politic menit să justifice menținerea dependenței Ungariei de petrolul rusesc. El și-a exprimat, de asemenea, surprinderea că Statele Unite au aprobat de facto acordarea Ungariei a unei amânări de un an de la aplicarea sancțiunilor împotriva companiilor Rosneft și Lukoil.
În ajunul vizitei lui Orbán la Washington, compania Mol Nyrt a confirmat că, în cazul întreruperii livrărilor prin oleoductul Drujba, poate acoperi până la 80% din necesarul rafinăriilor sale prin ruta croată. Compania derulează, de asemenea, modernizări ale uzinelor pentru a procesa țiței Brent în locul sortimentului rusesc Urals.
Cu toate acestea, guvernul ungar continuă să invoce „limitări tehnice” ale direcției croate. Potrivit jurnaliștilor de investigație ungari, această poziție este dictată nu de economie, ci de interese politice și de corupție. Comerțul cu resurse energetice rusești este însoțit de scheme netransparente care aduc beneficii financiare partidului de guvernământ Fidesz și personal lui Orbán. O parte din fonduri este direcționată către consolidarea rețelei de partid din țară, mai ales în perspectiva alegerilor parlamentare din primăvara lui 2026.
Escaladarea dintre Budapesta și Zagreb are importanță nu doar pentru piața energetică, ci și pentru stabilitatea regională. Menținerea dependenței Ungariei de resursele rusești creează vulnerabilități pentru Europa Centrală și subminează politica energetică unitară a UE.
Conflictul dintre două state membre ale UE și NATO poate fi exploatat de Moscova pentru a accentua contradicțiile din cadrul structurilor europene. Dacă Ungaria va continua să blocheze inițiativele de sancțiuni sau să obțină excepții pentru sine, aceasta va slăbi poziția colectivă a Occidentului față de Rusia.
Confruntarea dintre Ungaria și Croația arată că prezența energetică a Rusiei în Europa Centrală rămâne un factor de influență politică. Sub paravanul „pragmatismului economic”, Budapesta contribuie de fapt la menținerea unor scheme avantajoase pentru Kremlin.
Pentru Uniunea Europeană, acest incident este un semnal al necesității nu doar a unei diversificări tehnice, ci și politice – reducerea dependenței de interesele naționale pe care actorii externi le pot exploata pentru a slăbi unitatea Europei.