Pe 12 aprilie, Ungaria va organiza alegeri parlamentare, care ar putea fi printre cele mai tensionate din ultimul deceniu. Oficial, este vorba despre confruntarea dintre partidul de guvernământ Fidesz, condus de Viktor Orbán, și o nouă forță de opoziție formată în jurul lui Péter Magyar. Totuși, întrebarea centrală a campaniei depășește cu mult retorica electorală, transmite sursa.
Este vorba despre încrederea în instituțiile care asigură chiar procesul de vot.
Un element-cheie al sistemului electoral este Autoritatea Națională Electorală (NVI). Această structură răspunde de înregistrarea alegătorilor, coordonarea comisiilor locale, funcționarea sistemelor IT și logistica votului.
Formal, este un organ tehnic. În practică, este cel mai important centru de administrare a procesului electoral.
Din 2020, instituția este condusă de Attila Nagy, numit pentru un mandat de nouă ani. Parcursul său profesional este legat direct de Ministerul Justiției și de ierarhia guvernamentală. Faptul că are un mandat atât de lung, combinat cu trecutul său politic, a ridicat întrebări despre independența reală a instituției.
Problema nu ține de încălcări dovedite, ci de percepție. În condițiile în care funcțiile-cheie sunt ocupate de persoane asociate cu puterea, încrederea publică scade inevitabil.
Deosebit de sensibil rămâne subiectul administrării registrelor electorale. În ultimii ani, în Ungaria s-a discutat intens despre fenomenul așa-numitului „turism electoral” — înregistrări la adrese unde cetățenii nu locuiesc în mod real.
Cel mai des, asemenea cazuri au fost semnalate în regiunile de frontieră. Formal, procedurile respectau legea. Însă criticii au arătat că tocmai modificările legislative din ultimii ani au creat condiții în care astfel de practici pot aduce beneficii politice partidului aflat la guvernare.
Astfel, discuția nu se reduce doar la administrare, ci ajunge la însăși arhitectura normativă a alegerilor.
Atenție separată atrage Comisia Națională Electorală (NVB), care validează rezultatele și examinează contestațiile.
Președintele ei, Róbert Szásvári, are o experiență îndelungată în structurile electorale ca nominalizat al Fidesz. Deși în prezent are, formal, statut de membru independent, opoziția îi pune sub semnul întrebării imparțialitatea.
În ultimii ani, comisia a respins mai multe inițiative de organizare a unor referendumuri pe teme sensibile pentru societate. În același timp, încălcările comise de actori apropiați puterii, spun criticii, ar fi fost interpretate mai blând.
Din nou, nu există dovezi directe de falsificări. Dar acumularea unor astfel de decizii creează o atmosferă de dezechilibru sistemic.
Situația din Ungaria ilustrează o tendință mai amplă: procesul democratic poate rămâne, formal, intact, dar echilibrul instituțional se poate înclina treptat.
Alegerile au loc. Buletinele sunt numărate. Observatorii sunt prezenți.
Însă, dacă mecanismele de control și pozițiile administrative-cheie se concentrează în jurul unei singure forțe politice, apare întrebarea: cât de capabil este sistemul să garanteze condiții egale de competiție.
Ca stat membru al UE, Ungaria se află sub atenția structurilor internaționale. După alegerile din 2022, în rapoartele observatorilor au existat deja remarci privind nivelul de încredere publică în administrația electorală.
Tocmai încrederea devine categoria centrală. Chiar și o procedură corectă își pierde legitimitatea dacă o parte semnificativă a societății se îndoiește de neutralitatea ei.
Intriga principală a alegerilor care urmează nu este doar cine va câștiga. Testul decisiv ține de mecanismul în sine.
Democrația nu înseamnă doar rezultatul final, ci și felul în care se ajunge la el. Dacă procesul este perceput ca fiind controlat de o singură parte, nici măcar un număr corect al voturilor nu garantează că tensiunile se vor risipi.