În ajunul alegerilor parlamentare din 12 aprilie, politica ungară intră într-o fază de turbulență ridicată. Potrivit sondajelor sociologice, partidul de guvernământ Fidesz pierde pentru prima dată după mult timp în fața forței de opoziție Tisza, condusă de Péter Magyar. În acest context, premierul Viktor Orbán mizează pe un instrument consacrat de mobilizare – retorica amenințării externe.
Ucraina ca element al mobilizării electorale
Administrația lui Orbán a publicat un videoclip cu imagini ale președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, și ale șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Secvențele sunt însoțite de muzică tensionată și de afirmații privind presupuse încercări ale Kievului de a „bloca livrările de petrol” și de a „destabiliza Ungaria”.
În declarațiile publice, Orbán a mers și mai departe, evocând posibilitatea unei „invazii a armatei ucrainene” și acuzând Ucraina de ingerință în politica internă prin susținerea opoziției. O astfel de poziție contrastează puternic cu linia oficială a Uniunii Europene privind sprijinul acordat Kievului și pare o amplificare deliberată a factorului extern pentru obținerea unui efect electoral intern.
Logica escaladării
Tonul antiucrainean nu este o noutate pentru Budapesta. În ultimele luni, Orbán a criticat în repetate rânduri ajutorul financiar acordat Ucrainei și a cerut Europei să își revizuiască abordarea față de război. Totuși, actuala campanie indică un nivel calitativ diferit – personalizarea amenințării și utilizarea tematicii militare într-un registru de intimidare directă.
Analiștii politici remarcă faptul că, în condiții de presiune economică și scădere a popularității, puterea recurge adesea la mobilizarea prin imaginea „dușmanului extern”. În această construcție, Ucraina devine un element convenabil: războiul continuă, securitatea energetică rămâne o temă sensibilă, iar discuțiile despre sancțiuni și petrol se integrează ușor în agenda socio-economică.
Alegerile ca test pentru modelul ungar
Competiția dintre Fidesz și Tisza nu se desfășoară doar pentru voturi, ci și pentru orientarea de politică externă a țării. Opoziția semnalează dorința unei integrări mai strânse în mainstream-ul european, în timp ce Orbán promovează în continuare conceptul de „democrație suverană” și o linie mai autonomă în relația cu Bruxelles-ul.
Retorica antiucraineană poate consolida o parte a electoratului, dar în același timp adâncește ruptura dintre Budapesta și partenerii săi din UE. Pe termen strategic, acest lucru creează riscul unei izolări politice suplimentare a Ungariei în interiorul Uniunii.
Între politica internă și geopolitică
Scenariul în care tema „amenințării ucrainene” devine centrală în retorica electorală indică o transformare a agendei regionale. Războiul din Ucraina este tot mai frecvent utilizat ca instrument al luptei politice interne în statele Europei Centrale.
Alegerile din aprilie nu vor reprezenta doar o confruntare de programe, ci și un test al eficienței strategiei fricii ca resursă electorală. Rezultatul lor va arăta dacă retorica antiucraineană devine un element de durată al politicii ungare sau rămâne doar un instrument tactic într-un context de incertitudine preelectorală.