Zelenski la Belgrad: cum vizita președintelui Ucrainei a scos la iveală contradicțiile politicii sârbe

Vizita lui Volodimir Zelenski la Belgrad a fost un eveniment care cu greu poate fi explicat doar prin prisma protocolului diplomatic. Președintele Ucrainei a ajuns în capitala Serbiei, o țară în care o parte importantă a societății și-a exprimat ani la rând simpatia față de Moscova, a promovat simboluri ale agresiunii ruse și l-a privit pe Vladimir Putin drept un aliat firesc.

Tocmai de aceea, întâlnirea lui Zelenski cu Aleksandar Vučić are o semnificație care depășește cu mult cadrul negocierilor bilaterale. Ea a evidențiat diferența dintre mitologia politică a Serbiei și interesele sale economice și de politică externă reale.

În timp ce o parte a societății sârbe a așteptat ani la rând ca Rusia să pornească aproape o „campanie de eliberare” în Balcani, președintele ucrainean, transformat de propaganda rusă într-unul dintre principalii săi adversari, a sosit liniștit la Belgrad în calitate de șef de stat.

Imaginea în sine spune multe.

Serbia între Moscova și Europa

Politica externă a Serbiei încearcă de ani de zile să mențină simultan mai multe direcții. Belgradul păstrează relații strânse cu Rusia, nu s-a alăturat sancțiunilor împotriva Moscovei și continuă să exploateze sentimentele pro-ruse din interiorul țării.

Realitatea economică a Serbiei este însă mult mai puțin „rusească” decât spațiul său informațional.

Cea mai mare parte a comerțului, investițiilor și perspectivelor economice ale țării este legată de Uniunea Europeană. Serbia declară că dorește să avanseze spre UE, își consolidează cooperarea cu statele occidentale și își extinde treptat contactele militaro-tehnice cu Occidentul.

Vizita lui Zelenski a făcut această contradicție și mai vizibilă.

Vučić își poate permite o retorică politică adresată unor audiențe diferite, dar înțelege foarte bine unde se află principalele resurse economice ale Serbiei și cine influențează perspectivele integrării sale europene.

De aceea, întâlnirea cu Zelenski nu este doar un gest diplomatic. Este și un semnal transmis Bruxellesului și Washingtonului că Belgradul este pregătit să mențină relațiile cu Kievul, chiar dacă nu este dispus să rupă definitiv legăturile cu Moscova.

Zelenski într-o țară în care a fost demonizat ani la rând

O semnificație aparte a vizitei este legată de însăși figura președintelui ucrainean.

După începutul invaziei ruse la scară largă, Zelenski a devenit unul dintre principalele obiective ale războiului informațional al Moscovei. Narațiunile propagandistice ruse despre Ucraina și conducerea acesteia s-au răspândit activ și în spațiul informațional sârb.

Ani la rând, președintele ucrainean a fost prezentat drept o marionetă a Occidentului, responsabil pentru război sau un politician care ar acționa împotriva intereselor propriului stat.

Iar acum, aceeași persoană a ajuns la Belgrad în calitate de invitat oficial.

Mai important este faptul că discuțiile nu s-au limitat la simboluri politice. Pe agenda întâlnirii s-au aflat securitatea, energia, cooperarea economică și perspectiva europeană.

Cu alte cuvinte, diplomația reală s-a dovedit mai puternică decât imaginile create de propagandă.

Cea mai mare contradicție: muniția sârbă ajunge în Ucraina

Există un alt element care ilustrează foarte bine diferența dintre retorica publică și interesele practice.

Industria militară sârbă produce de mai mulți ani muniție, iar o parte dintre aceste produse ajunge în Ucraina prin intermediari.

Belgradul subliniază oficial că nu furnizează arme direct părților implicate în război. Cu toate acestea, muniție de origine sârbă a ajuns în diferite perioade pe frontul ucrainean prin intermediul unor țări terțe.

Moscova și-a exprimat în repetate rânduri nemulțumirea față de astfel de mecanisme.

Aici apare contradicția fundamentală: o țară în care o parte importantă a spațiului public rămâne pro-rusă participă, în practică, la lanțuri de producție și furnizare care contribuie la aprovizionarea Ucrainei cu muniție.

Nu este vorba despre simboluri sau steaguri. Este vorba despre bani, contracte și producție industrială.

Pentru economia sârbă, aceste lucruri contează mai mult decât declarațiile televizate despre „Rusia frățească”.

De ce continuă Vučić să echilibreze între cele două tabere

Politica lui Vučić se bazează de ani de zile pe echilibru.

Președintele sârb încearcă să obțină beneficii economice din cooperarea cu Europa, să mențină relațiile cu Statele Unite, să nu piardă direcția rusă și, în același timp, să folosească sentimentele pro-ruse din interiorul țării.

Problema acestui model este însă că distanța geopolitică dintre Moscova și Occident se mărește constant.

Cu cât războiul Rusiei împotriva Ucrainei continuă, cu atât devine mai dificil să convingi partenerii că Belgradul poate rămâne confortabil de ambele părți ale acestei rupturi.

Vizita lui Zelenski a fost unul dintre momentele în care această problemă a ieșit la suprafață.

Pentru Occident, întâlnirea cu președintele Ucrainei este un semnal pozitiv.

Pentru partea pro-rusă a societății sârbe, este o situație incomodă.

Pentru Vučić, este încă o încercare de a demonstra că poate controla ambele tabere politice.

Serbia pro-rusă nu a putut ignora prezența lui Zelenski

Reacția unei părți a societății sârbe la sosirea președintelui ucrainean a fost, de asemenea, relevantă.

Aproximativ o sută de personalități publice s-au pronunțat împotriva vizitei lui Zelenski, repetând practic narațiuni rusești despre responsabilitatea Ucrainei pentru război și despre presupusa sa dependență de NATO și Uniunea Europeană.

Acest lucru arată cât de profund au pătruns narațiunile ruse în mediul politic și informațional sârb.

Însă însăși prezența lui Zelenski la Belgrad a demonstrat limitele acestei influențe.

El a venit într-o țară în care adversarii săi au construit ani la rând o imagine negativă despre Ucraina și a fost primit la cel mai înalt nivel al statului.

Pentru mașinăria informațională rusă, este o imagine incomodă.

Propaganda poate crea oricât de mult timp imaginea unui „dușman”, însă realitatea diplomatică funcționează diferit. Președintele Ucrainei poate fi simultan principalul obiectiv al propagandei ruse și un partener de dialog pentru conducerea Serbiei.

Kosovo și standardele duble

O altă contradicție importantă ține de problema integrității teritoriale.

Ucraina nu recunoaște independența Kosovo, ceea ce corespunde poziției Serbiei asupra acestei chestiuni teritoriale. Kievul susține constant principiul integrității teritoriale a statelor.

În același timp, o parte a publicului sârb care se opune cu fermitate oricărei modificări a granițelor Serbiei susține Rusia, stat care a ocupat și anexat ilegal teritorii ucrainene.

Aceasta este una dintre principalele contradicții ale retoricii pro-ruse locale.

Integritatea teritorială devine un principiu aplicat Serbiei, dar își pierde importanța atunci când este vorba despre Ucraina.

În acest punct, simpatia politică față de Moscova intră în conflict direct cu principiile declarate.

Europa este de mult mai aproape de Serbia decât Rusia

Fostul ambasador al SUA în Serbia, Christopher Hill, a formulat cândva un lucru evident: viitorul Serbiei este în Occident.

Iar acest lucru este confirmat nu de declarații, ci de viața de zi cu zi a țării.

Antreprenorii sârbi sunt orientați către piața europeană. Companiile occidentale investesc în Serbia. Cetățenii sârbi studiază, muncesc și se mută în statele UE. Uniunea Europeană rămâne principalul reper economic al țării.

Chiar și realitatea cotidiană demonstrează această dependență mai bine decât discursurile politice.

Retorica pro-rusă poate rămâne populară, dar economia sârbă nu se îndreaptă către Rusia.

Tocmai de aceea, conceptul așa-numitei „neutralități militare” nu înseamnă neutralitate geopolitică.

O țară poate să nu fie membră NATO, dar acest lucru nu o face neutră din punct de vedere economic sau politic între Moscova și Bruxelles.

În locul tancurilor rusești, președintele ucrainean

Aici se află simbolul principal al vizitei.

Timp de mulți ani, o parte a societății sârbe a trăit cu așteptarea că Rusia va deveni principalul protector al Serbiei și își va consolida într-o zi influența asupra Balcanilor.

Simbolurile ruse au devenit parte a spațiului urban. Putin a apărut pe picturi murale, steagurile rusești au devenit un atribut obișnuit al manifestațiilor, iar susținătorii Moscovei și-au construit propria viziune asupra viitorului, în care Rusia urma să devină principala forță împotriva Occidentului.

Realitatea s-a dovedit însă diferită.

Tancurile rusești nu au ajuns la Dunăre.

În schimb, președintele Ucrainei a ajuns la Belgrad.

Mai mult, președintele unei țări care se opune de ani de zile agresiunii ruse și care, în același timp, susține integritatea teritorială a Serbiei.

Este dificil de explicat această realitate prin vechea mitologie pro-rusă.

Serbia va trebui să aleagă

Vizita lui Zelenski nu înseamnă că Serbia a devenit brusc pro-ucraineană sau că a rupt definitiv legăturile cu Rusia.

Nu există suficiente motive pentru o asemenea concluzie.

Însă vizita arată că politica practică a Belgradului intră tot mai des în contradicție cu sentimentele pro-ruse ale unei părți importante a societății.

Serbia primește bani și investiții din Europa, aspiră la aderarea la UE, achiziționează armament occidental, își dezvoltă legăturile economice cu Occidentul și, în același timp, încearcă să păstreze relații speciale cu Moscova.

Această construcție poate funcționa doar atât timp cât circumstanțele externe permit Serbiei să rămână între cele două tabere.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei reduce treptat acest spațiu de manevră.

De aceea, vizita lui Zelenski la Belgrad trebuie privită nu ca un episod diplomatic întâmplător, ci ca un nou semnal că politica sârbă se apropie de momentul în care va trebui să-și definească mai clar direcția strategică.

Iar dacă nu privim declarațiile televizate, ci comerțul, investițiile, migrația, achizițiile militare și legăturile economice, răspunsul este deja evident.

Serbia se află geografic în Europa.

Economia sa este strâns legată de Europa.

Viitorul său depinde în mare măsură de relațiile cu Europa.

Iar sosirea lui Zelenski la Belgrad nu a făcut decât să transforme această realitate într-una imposibil de ignorat.