Considerată un miracol al ortodoxiei, această minune se desfășoară anual de Paști, în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12:30 și 14:30, deasupra Sfântului Mormânt din Ierusalim, de unde este distribuită ulterior în lume, inclusiv în România.
Este important de menționat că Sfântul Mormânt este inspectat cu atenție încă din Vinerea Mare, imediat după Prohod. Această inspecție este realizată de polițiști civili ne-creștini, pentru a asigura că nu există nicio sursă de foc în încăperea Mormântului. În plus, acești polițiști efectuează controale corporale asupra celor care vor intra în momentul ceremoniei religioase.
În timpul ceremoniei, luminile sunt stinse, ușa este sigilată, iar doar gardienii rămân la intrare. Această solemnitate este înregistrată și distribuită ulterior într-un videoclip care prezintă aprinderea Luminii Sfinte la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Mărturiile despre Sfânta Lumină provin din diverse surse, precum tipicele sau documentele liturgice ce descriu rânduiala slujbelor religioase, dar și din relatări ale pelerinilor care au vizitat Țara Sfântă. Mai există surse precum viețile sfinților, cronici istorice creștine și necreștine, scrisori și tratate religioase. În primele veacuri creștine, relatări sunt puține, însă odată cu trecerea timpului, acestea se înmulțesc și oferă mai multe detalii.
Se afirmă că minunea are loc doar în timpul slujbelor săvârșite de ierarhii ortodocși și niciodată în cele catolice sau monofizite. Există chiar cazuri în care cei din urmă au încercat să preia locul ortodocșilor pentru a primi Lumina, însă au eșuat în demersul lor. Chiar și mai mulți cronicari musulmani au redat minunea în scrierile lor, iar aceasta a servit drept motiv de convertire la Ortodoxie pentru unii dintre ei.
Prima mărturie vine de la Sfinții Părinți ai Bisericii, care relatează că Sfinții Apostoli Petru și Ioan, primii care au ajuns la mormântul Domnului după vestirea mironosițelor, au văzut lumina divină în ciuda întunericului. În cuvintele Sfântului Grigorie al Nyssei și ale lui Ioan Damaschin, se descrie această experiență miraculoasă.
Eusebiu de Cezareea relatează o altă minune legată de sărbătorile pascale din timpul patriarhului Narcis al Ierusalimului, în secolul al II-lea. Când untdelemnul din candele s-a terminat în timpul marii privegheri de Paști, apa din izvorul Siloamului s-a transformat în untdelemn și a ars cât timp a ținut slujba de Paști.
Mărturiile lui Egeria, în anul 384, și ale călugărului Bernard, martor al minunii în anul 870, oferă detalii despre ceremonia Luminii Sfinte la Ierusalim. Aceste relatări cuprind momente semnificative din desfășurarea evenimentului și impresiile celor care au participat la el.
Astfel, fiecare mărturie și fiecare relatare aduce o contribuție valoroasă la înțelegerea și aprecierea acestei minuni sacre, care continuă să inspire credința și admirația în rândul credincioșilor din întreaga lume.