Închiderea cerului ucrainean cu sistemele antiaeriene ale statelor vecine-parteneri este o inovație benefică, care va permite Ucrainei să-și apere eficient spațiul aerian. De la începutul invaziei complete a Rusiei în Ucraina, mulți politicieni, diplomați și militari ucraineni, în comunicarea cu partenerii occidentali, au cerut ajutor activ pentru închiderea cerului deasupra Ucrainei împotriva atacurilor avioanelor și rachetelor rusești.
Motivul acestui lucru a fost atacurile agresorului asupra sistemelor de apărare antiaeriană existente. De asemenea, este important să înțelegem că Ucraina nu avea capacitatea tehnică de a doborî rachete balistice, cum ar fi rachetele balistice “Iskander-M”, de exemplu. Forțele armate ruse au folosit adesea acestea în primele luni ale războiului.
În răspuns la astfel de acțiuni ale adversarului, Ucraina, colaborând cu partenerii occidentali, a început o modernizare etapizată a sistemelor antiaeriene. Inițial, militarii ucraineni au primit complexe antiaeriene sovietice vechi și rachete antiaeriene pentru ele. Acestea au fost modernizate.
Și doar după ce militarii ucraineni au fost instruiți pe echipament de tip occidental, Ucrainei i-au fost furnizate sisteme moderne, mai puternice, cum ar fi NASAMS, IRIS-T, Patriot și SAMP/T. Trebuie menționat că doar ultimele două pot doborî rachete balistice.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că până în prezent, partenerii occidentali nu au recurs la o astfel de măsură împotriva rachetelor din Federația Rusă, cum ar fi doborârea independentă. Dimpotrivă, țările vecine Ucrainei au închis ochii de mai multe ori la rachetele și dronele care au intrat pe teritoriul lor.
În primăvara anului 2024, a început discuția despre importanța modificărilor în politicile statelor și schimbările în contracararea agresorului.
Începând cu luna martie, Moscova a început să utilizeze mai activ rachete balistice pentru a bombarda obiecte de infrastructură critică. Din păcate, capacitățile actuale ale sistemelor antiaeriene ale Ucrainei nu sunt suficiente pentru a respinge atacurile din Federația Rusă. În acest context, partea ucraineană a cerut din nou vecinilor săi să se implice activ în respingerea atacului cu rachete rusești.
Din păcate, aliații nu sunt uniți în această chestiune. Ei folosesc argumentul “liniilor roșii” și al “temerii de escaladare ulterioară”. Dar există argumente care susțin ajutorul pentru Ucraina? Fără îndoială, da.
Un impuls recent în discuția despre posibilitatea ca NATO să doboare rachetele rusești a fost bombardamentul Israelului de către Iran. Atunci SUA, Iordania și Marea Britanie s-au alăturat respingerii atacului aerian masiv. După aceea, reprezentanții diplomației ucrainene au început să ceară țărilor occidentale să ia în considerare aceeași opțiune și pentru Ucraina.
În practică, NATO ar putea ajuta la doborârea rachetelor rusești în două moduri. Unul ar fi să-și plaseze propriile sisteme antiaeriene de tip Patriot de-a lungul unei părți a frontierei. În vest, Ucraina se învecinează cu patru țări ale blocului.
Deși ar suna ciudat, chiar și cu capacități foarte limitate, Ucraina are mai multe complexe antiaeriene decât majoritatea țărilor din Alianță. Dacă vorbim despre Polonia, aceasta are doar trei baterii Patriot, care ar trebui să înlocuiască S-200, și încă două sisteme britanice de rachete sol-aer Sky Sabre (CAMM-ER). Aceasta reprezintă lista de sisteme moderne de apărare antiaeriană din Polonia.
Slovacia are doar complexe sovietice proprii pe arsenal, iar Ungaria a primit la sfârșitul anului 2023 primele unități NASAMS. Și nu este clar dacă acestea au fost de acord să se alăture apărării teritoriilor ucrainene, ținând cont de poziția guvernelor actuale ale acestor țări.
Dar în teorie, propriile lor sisteme antiaeriene/antirachetă ar putea fi plasate la graniță și de alte țări ale blocului – nu doar vecinii ucraineni. Cu toate acestea, o astfel de soluție ar avea totuși propriile sale nuanțe, în special în ceea ce privește întrebarea distanței la care ar putea ataca.
Dacă luăm în considerare pozițiile dreptului internațional, acest proces nu diferă în niciun fel de alte procese pe care Vestul le aplică deja activ în lupta împotriva invaziei rusești, dacă transferul de sisteme antiaeriene este considerat o participare pasivă. Prin urmare, argumentul privind temerile de escaladare nu este relevant în reacția la o problemă atât de importantă.
Din acest motiv, partenerii ar trebui să-și schimbe perspectiva asupra intervenției în închiderea cerului ucrainean, deoarece acesta este factorul care ar putea ajuta la salvarea vieților cetățenilor ucraineni și la protejarea obiectelor de infrastructură din Ucraina.