În cadrul Conferinței de Securitate de la München, China și-a anunțat oficial intenția de a crea un document care să conțină propuneri concrete pentru a pune capăt conflictului militar.
Cu ocazia aniversării invaziei complete a Rusiei în Ucraina, Ministerul chinez de Externe a publicat un document intitulat “Poziția Chinei privind soluționarea politică a crizei ucrainene”. Documentul este format din 12 teze. Dacă este analizat superficial, documentul poate fi perceput ca o ieșire a Chinei din parteneriatul său cu țara agresoare. Dar nu este atât de simplu. Termenul “război” este complet absent din document. În versiunea în limba engleză a documentului, autorii folosesc cuvintele “conflict” și “criza ucraineană”.
Aceasta este o continuare a poziției Chinei, care se bazează pe afirmația că NATO și UE au fost vinovate pentru izbucnirea ostilităților, în timp ce Rusia nu a început războiul. O lectură suplimentară a documentului dezvăluie o lacună importantă care ar putea fi exploatată de regimul lui Vladimir Putin în viitor.
Clauzele nu conțin nicio condamnare sau solicitare ca Rusia să se retragă din teritoriile ocupate, iar în prezent aproximativ 18% din teritoriul Ucrainei este ocupat. Documentul folosește pur și simplu formularea vagă “respectul pentru suveranitatea tuturor țărilor”.
Următoarea teză este o respingere a “mentalității de Război Rece”. Aceasta include formulări precum “securitatea unei țări nu trebuie asigurată în detrimentul altora” și “securitatea unei regiuni nu trebuie asigurată prin consolidarea sau extinderea blocurilor militare”.
În acest principiu, RPC, în primul rând, se face ecoul poziției Kremlinului, cu care autoritățile ruse au justificat invazia. În al doilea rând, atârnă o sabie a lui Damocles deasupra capului nu doar al Ucrainei, ci și al Europei. La urma urmei, având un vecin agresiv, aderarea la o alianță de apărare este o decizie necesară. Un exemplu al importanței apartenenței la alianță este situația din 2022 dintre Kosovo și Serbia, unde elementul de descurajare a fost apartenența uneia dintre părțile implicate în conflict la alianța de apărare.
Un element ciudat al documentului este criticarea sancțiunilor de către partea chineză. După un an, este evident că sancțiunile constrâng Federația Rusă și o forțează să se gândească la ce să spună și ce să facă în continuare. Dar, având în vedere cooperarea strânsă dintre cele două țări, acest lucru nu este surprinzător.
Obsesia chineză pentru negocieri este surprinzătoare, deoarece China ignoră total un aspect important. În acest stadiu, Rusia nu face decât să crească ritmul ofensivei și frecvența bombardamentelor asupra infrastructurii civile. Cu alte cuvinte, aceasta insistă asupra escaladării, mai degrabă decât asupra unei soluții pașnice.