În noaptea de 24 iunie, șeful PMC Evgheni Prigojin s-a răzvrătit împotriva Ministerului rus al Apărării. “Wagnerii” au preluat controlul instalațiilor din Rostov pe Don și Voronej, declarând un “marș asupra Moscovei”. Cu toate acestea, în urma negocierilor cu președintele belarus Alexander Lukașenko, s-a decis să nu se continue campania și să se întoarcă în taberele de campanie. Ulterior, ca parte a acordului cu guvernul rus, s-a decis limitarea activităților grupului pe teritoriul Rusiei și trimiterea principalelor forțe ale PMC în Belarus. Șeful wagnerilor, Eugene Prigozhin, a declarat că grupul va antrena luptători ai forțelor armate ale Republicii Belarus cu intenția de a o apropia de nivelul celei de-a doua armate a lumii.
Reprezentanții PMC au declarat că până la 10 mii de luptători au plecat sau sunt pe cale să plece în Belarus. Cu câteva zile înainte, proiectul “Belaruski Gayun” a scris că cel puțin două mii de mercenari au sosit deja. Poate că, cei care au fost recrutați de PMC din coloniile rusești pentru războiul din Ucraina nu vor merge încă în Belarus. Această concluzie poate fi făcută prin studierea camerelor de chat, unde comunică rudele wagnerienilor.
Câteva săptămâni mai târziu, retorica teroriștilor s-a schimbat. Liderii grupării militare au început să publice fotografii și să exprime noi obiective ale organizației din Belarus. În acest moment, luptătorii PMC și armata din Belarus desfășoară exerciții comune în apropierea granițelor Lituaniei și Poloniei. În interviuri, ei o numesc “o dorință de a merge în Occident pentru a face un tur la Varșovia, la Rzeszow. Ce înseamnă astfel de declarații?
Înseamnă că, cu un grad uriaș de probabilitate, va exista o încercare de a organiza activități de sabotaj care să vizeze infrastructura Poloniei. În orașul polonez Rzeszów există un aerodrom unde sunt livrate echipamente militare și arme furnizate Ucrainei de către țările occidentale. Ulterior, acestea sunt trimise în Ucraina pe cale terestră. Pe lângă Rzeszów, wagneriștii urmăresc să atace coridorul Suwalki, deoarece acesta este deosebit de vulnerabil la un potențial atac. Ei pot organiza un atac pentru a rupe statele baltice de NATO, deși la prima vedere acest lucru pare sinucidere.
O schimbare bruscă de vector din partea PMC nu este surprinzătoare. Motivul pentru aceasta este schimbarea țării finanțatoare. La urma urmei, Vladimir Putin, după revoltă, a refuzat să sprijine financiar PMC “Wagner”. Și astfel, acum povara de a oferi Wagnerite a căzut pe umerii unui alt dictator – Alexander Lukașenko. Și, firește, ultimul dictator al Europei are ambiții incredibile. Folosind pârghiile disponibile asupra lui Eugene Prigozhin, Lukașenko intenționează să cauzeze probleme Poloniei și să întrerupă procesul de aprovizionare cu arme a Ucrainei. În acest fel, el va putea să-și semnifice importanța în alianța cu Vladimir Putin, în condițiile în care acum este doar eroul anecdotelor.
Dar, ca și în situația alegerii aliaților, noul sponsor al PMC Wagner nu prea înțelege ce face. La urma urmei, astfel de acțiuni condamnă în primul rând la moarte principalele forțe ale lui Wagner, deoarece teroriștii fără echipament normal vor intra în conflict cu Forțele Armate ale țării, care îi așteaptă de mult timp. În al doilea rând, acțiunile PMC-urilor pot fi calificate ca un atac asupra țării Tratatului Atlanticului de Nord, ceea ce va fi o greșeală critică pentru Belarus ca participant la războiul ruso-ucrainean, precum și la sfârșitul regimului lui Alexander Lukașenko.
Rezumând, putem concluziona că Rusia speră să deschidă un al doilea front în detrimentul Belarusului, ceea ce va distrage atenția de la teatrul principal al ostilităților. Dar, din nefericire, uniunea dictatorilor crede că îngrămădirea țării NATO cu cadavrele wagnerilor este o idee funcțională. Dar nu este. Deoarece o astfel de abordare este un declanșator pentru statele membre ale Alianței de a distruge forțele armate necombatante ale Belarusului, lipsind astfel Rusia de singurul său aliat real.