Curtea de Apel din Cluj a pronunțat sentința într-un dosar de corupție din rândul poliției locale. Fostul șef al Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, Mihai Rus, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare. Decizia nu este definitivă.
Material realizat pe baza publicației Radio România
Schema de acoperire: cum a fost protejat șeful de către subordonați
În aprilie 2024, Mihai Rus a fost oprit în trafic de doi agenți — acesta depășise viteza legală cu 60 km/h, circulând cu 110 km/h într-o zonă unde limita era de 50 km/h.
Procesul-verbal de contravenție, însă, nu a fost întocmit pe loc. În schimb, notificarea a fost trimisă la domiciliul său — sub pretextul că, în momentul constatării abaterii, fața acestuia nu ar fi fost vizibilă.
Schema nu s-a oprit aici. A doua zi, doi comisari i-au sugerat șefului poliției din Cluj să declare că la volan s-ar fi aflat soția sa. Totuși, faptul că Mihai Rus conducea autoturismul a fost confirmat de imaginile camerelor video purtate de agenți.
Sentințele: cu cât rangul este mai mic, cu atât pedeapsa este mai dură
Potrivit sindicatului polițiștilor Europol, instanța a pronunțat următoarele pedepse pentru ceilalți inculpați:
- fostul șef al poliției rutiere din Cluj, comisarul Mircea Rotar, a fost condamnat la 2 ani și 11 luni cu suspendare și 80 de zile de muncă în folosul comunității;
- fostul adjunct al inspectoratului, comisarul Ciprian Neag, a primit doar 3 luni cu amânarea executării pedepsei pe o perioadă de supraveghere de 2 ani și 30 de zile de muncă în folosul comunității;
- agentul Ioan-Raul Pașca a fost condamnat la 2 ani și 10 luni cu suspendare și 70 de zile de muncă în folosul comunității pentru abuz în serviciu în formă continuată;
- agentul Cătălin-Claudiu Mureșan a fost condamnat la 1 an și 10 luni cu suspendare și 60 de zile de muncă în folosul comunității pentru complicitate la abuz în serviciu.
Toate aceste decizii nu sunt definitive.
Inegalitatea sentințelor ca problemă sistemică
Sindicatul polițiștilor a atras atenția asupra unei disproporții evidente între pedepsele aplicate agenților de rând și cele primite de superiorii acestora.
Acest caz scoate la iveală un tipar bine cunoscut: în sistemul de ordine publică din România, solidaritatea corporativă este adesea mai puternică decât legea. Șeful depășește viteza de două ori — subordonații îl acoperă, iar când schema se destramă, cei aflați la baza ierarhiei plătesc prețul cel mai mare. Cei care au dat indicații informale scapă cu pedepse cu suspendare și își continuă viața obișnuită.




