Arătam ieri aici de ce este important de înţeles şi măsurat influenţa Chinei în diverse state, iar pentru noi la Bucureşti este prioritar să înţelegem modul cum acţionează ea în Europa. Exact asta ne-am propus să facem în proiectul China Index, conceput şi gestionat de o cunoscută fundaţie din Taipei, Doublethink Lab, activă în domeniu anti-dezinformării şi securităţii digitale. Printr-o reţea de coordonatori şi analişti locali, s-au acoperit în 2022 un număr de 82 de state de pe glob.
EFOR a luat parte la acest proiect şi a realizat analiza şi scorurile pentru cinci ţări din zona Europa: România, Moldova, Ucraina, Italia şi Olanda, cu ajutorul unor analişti locali. Am avut deci în portofoliu cazul dificil şi interesant al Ucrainei, prinsă într-un balet complicat şi dinamic cu Beijingul. Relaţiile economice şi investiţionale substanţiale cu China pe care Ucraina, plasată solid pe ruta de interes a Belt-and-Road datorită geografiei, le avea cu Republica Populară Chineză (RPC) înainte de escaladarea agresiunii ruse în februarie 2022, au creat azi o stare de blocaj, în care Kievul şi Beijingul se privesc reciproc cu suspiciune, dar evită să se atace diplomatic la scenă deschisă în speranţa unor cooperări viitoare.
China a avut investiţii semnificative în Ucraina în agro-business, în porturi şi în producţie industrială (la Mariupol) iar acestea au fost sever afectate de război, dar şi o încercare de a prelua uzina de tehnică de aviaţie de la Zaporijia, blocată de guvernul de la Kiev în 2022, ceea ce a creat multă nemulţumire la Beijing. Noi am prezentat acest caz-reper al Ucrainei la conferinţa de lansare a proiectului China Index în decembrie 2022 la Berlin. Proiectul continuă şi suntem în mijlocul acţiunii de adunare de date şi analiză pentru runda 2023, când vor fi revizuite scorurile pentru cele 82 de ţări existente şi incluse alte câteva noi (între care şi Rusia); totalul final va fi probabil spre 100.
România nu este o ţară faţă de care China să fi manifestat mare interes în ultimele decenii, ceea ce într-un fel i-a uşurat situaţia astăzi. Acesta este pe undeva şi un simptom regional: dincolo de retorică şi simbolisme, precum iniţiativa 16+1 lansată în 2012, mare lucru nu s-a întâmplat în relaţia China-Europa de Est în ultimii zece ani. Complementaritatea economică a acestor ţări cu China este scăzută, pieţele interne sunt mici, iar după intrarea lor în UE nici cvasi-colonii agricole nu mai pot deveni pentru Beijing, deoarece agricultura practicată aici la standarde UE generează produse mai scumpe decât în alte părţi.
Grupând mai departe cele nouă domenii de analiză în trei categorii, putem folosi scorurile din China Index pentru a obţine o imagine şi mai interesantă, comparativă între ţări. Constatăm astfel că există trei clustere semnificative de state pe glob în ce priveşte raporturile cu RPC:
1. State puternice cu care relaţia este ostilă, sau cel puţin abrazivă: de exemplu Australia ori SUA în graficele de mai jos. Aceste state au o Expunere crescută la influenţa RPC (comerţ, investiţii reciproce, prezenţa unei diaspora numeroase) iar regimul de la Beijing face Presiune serioasă pentru a le influenţa, pe diverse căi. Însă Efectul e modest pentru că aceste ţări au capacitatea să genereze o reacţie contrară la fel de puternică.
2. State slabe ori aflate în situaţii speciale, unde putem vorbi aproape despre o invitare a Chinei de a exercita influenţă, fără mare opoziţie: Pakistan (dealtfel ţara cu cel mai mare scor CI de pe glob) ori Venezuela. Aici prezenţa Chinei este văzută ca una pozitivă, cu sinceritate sau din diverse calcule politice ale elitei aflate la conducere.
3. State aflate mai curând în stare de indiferenţă reciprocă cu regimul de la Beijing, din diverse motive: aici nici acesta nu face mari eforturi de a fi prezent şi a influenţa, nici efectele nu sunt grozave. De multe ori în bazele de date internaţionale apar în dreptul acestor state cu data 2023 proiecte ale Chinei, sub umbrela Belt-and-Road (BRI) sau de altă natură, care nu s-au materializat niciodată ori au fost nerealiste din start. Asta arată că nici analiştii internaţionali specializaţi în China nu sunt foarte grăbiţi să-şi actualizeze informaţia pentru aceste zone de interes scăzut. România se încadrează destul de bine în această categorie. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro