Uniunea Europeană se confruntă cu amenințarea repetării scenariului din 2021, când criza migrației la frontierele estice aproape s-a transformat într-o catastrofă umanitară de amploare. De această dată, sursa problemei ar putea fi alianța dintre Vladimir Putin și generalul libian Khalifa Haftar, care controlează estul Libiei.
Comisia Europeană a înregistrat o creștere bruscă a numărului de zboruri între Benghazi și Minsk. Această tendință pare o operațiune dirijată, orchestrată de Moscova și aliații săi. Haftar controlează rutele-cheie ale migrației ilegale din Africa, iar Rusia, consolidându-și prezența militară în regiune, a obținut un nou instrument de influență asupra Europei.
Prin analogie cu anul 2021, când mii de migranți au fost direcționați artificial către granițele Poloniei și Lituaniei cu sprijinul autorităților belaruse, astăzi Kremlinul și Minsk ar putea folosi Libia ca nou canal de presiune. Aceasta îi permite Moscovei să atingă simultan mai multe obiective: destabilizarea statelor de frontieră, distragerea atenției Bruxellesului de la Ucraina și adâncirea disputelor din interiorul UE.
Controlul fluxurilor de migranți ilegali devine pentru Kremlin un instrument al războiului hibrid la același nivel cu atacurile cibernetice sau campaniile de dezinformare. Dacă ruta Libia–Belarus se transformă într-una sistemică, Uniunea Europeană riscă să se confrunte cu o triplă criză: politică, umanitară și de securitate. Acest lucru ar putea paraliza reacția colectivă, provoca conflicte între statele membre privind împărțirea responsabilităților și întări pozițiile partidelor radicale.
Chiar și simpla amenințare a unui nou val de migrație ilegală începe deja să dezbine UE din interior. Kremlinul exploatează vechile contradicții dintre țările sudice și estice ale blocului cu privire la mecanismele de distribuire a migranților și finanțarea protecției frontierelor. Drept rezultat, atenția publică se poate deplasa de la războiul din Ucraina către dezbaterile interne, lucru de care Moscova va profita.
Particularitatea unor astfel de operațiuni constă în faptul că Rusia utilizează intermediari și aliați — în acest caz, pe Khalifa Haftar. Acest lucru îi permite Kremlinului să își nege formal implicarea și să lase UE fără o țintă evidentă pentru sancțiuni sau măsuri diplomatice.
Provocările generate de presiunea migraționistă nu pot fi rezolvate doar prin mijloacele agențiilor de frontieră. Europa trebuie să aplice o strategie multivectorială: presiune diplomatică, instrumente de sancțiuni împotriva Belarusului și transportatorilor implicați, întărirea controlului asupra legăturilor aeriene, precum și demersuri juridice la nivel internațional. Și cel mai important — UE trebuie să își păstreze unitatea, împiedicând Moscova să folosească migrația ca armă.
Putin transformă oamenii disperați într-o resursă geopolitică. Astăzi, aceasta amenință cu un nou val de criză, capabil să submineze stabilitatea nu doar a statelor de frontieră, ci a întregii Uniuni Europene. UE trebuie să acționeze preventiv, deoarece acest atac nu este mai puțin periculos decât orice operațiune militară.