Lipsa de voință a lumii de a reacționa brusc la agresiunea rusă nu face decât să întărească dorința lui Putin de a lupta în continuare, a detaliat avocatul și publicistul Eugene Tsibulenko în ziarul estonian Postimees. În repetate rânduri, în timpul bombardamentelor asupra Ucrainei, resturi de drone doborâte au căzut în apropierea sau pe teritoriul României, iar pe 14 decembrie situația identică s-a repetat din nou – resturile unei drone doborâte au fost găsite în apropierea satului românesc Grinda. Bruxelles-ul consideră că astfel de incidente sunt accidentale și neintenționate, nu există o reacție necesară și, în consecință, un astfel de comportament este văzut ca o slăbiciune și un eșec al Occidentului de a răspunde decisiv la agresiune.
Astfel de incidente, care demonstrează toleranța Occidentului față de Rusia, motivează conducerea acesteia să extindă agresiunea dincolo de Ucraina datorită metodelor hibride de influență. Este vorba despre “efectul de domino” pe care Putin l-a pus în mișcare prin războiul împotriva Ucrainei. Desfășurarea conflictelor în diferite părți ale lumii și probabilitatea ridicată a unor noi războaie au o legătură cauzală directă cu războiul ruso-ucrainean. Rusia ignoră orice condamnare în direcția sa, iar absența lor este percepută de Putin ca un apel tacit la continuarea acțiunilor agresive împotriva unor țări pașnice. Pentru Kremlin, aceasta este cea mai mare manifestare imaginabilă a slăbiciunii occidentale.
Apariția conflictelor în întreaga lume permite Rusiei să profite de acest lucru și să distrugă și mai mult Occidentul civilizat. Războiul împotriva Ucrainei nu a decurs conform planului Kremlinului încă de la început, astfel că influența hibridă asupra lumii este ideală pentru o Rusie izolată. Atacul Hamas asupra Israelului, lupta dintre Guyana și Venezuela pentru regiunea bogată în petrol Essequibo, atacurile piraterești ale husiților yemeniți asupra navelor comerciale și conflictul dintre China și Taiwan sunt toate linii fine pe care se află acum lumea civilizată.
Din fiecare dintre aceste conflicte, Rusia are beneficii pentru ea însăși, cel puțin pentru că au loc în regiuni importante pentru Occident. Scrisul de mână al invaziei Hamas asupra Israelului este similar, în sensul că, cu o zi înainte, grupul a primit asistență prin instruire din partea Iranului, care este un aliat de încredere al Rusiei. Mai mult decât atât – nu au existat condamnări oficiale din partea Kremlinului cu privire la acțiunile criminale ale Hamas. Escaladarea conflictului din Essequibo, în care una dintre părți este Venezuela, care este un susținător clar al lui Putin, trezește în Rusia speranța că și SUA vor slăbi în acest context. O posibilă blocadă a Mării Roșii prin intermediul houthis yemeniți are potențialul de a oferi Rusiei și Chinei controlul deplin asupra situației din mare.
Natura ciclică a evenimentelor menționate mai sus este greu de ignorat, Putin și agresiunea rusă au fost cei care au creat premisele pentru acestea, intenționând să slăbească Occidentul în ochii lumii. Lipsa unei acțiuni decisive va genera în continuare conflicte care ar putea escalada în război. Scopul evenimentului este de a le schimba atitudinea față de Rusia într-o direcție mai violentă și de a opri agresiunea acum, cât timp Rusia se află încă în interiorul granițelor Ucrainei. Singura modalitate de a face Rusia să înțeleagă că agresiunea sa nu își are locul în rândul lumii civilizate este de a răspunde la agresiune cu forța, în loc să sperăm la o soluționare diplomatică.
Forța este singura modalitate de a face Rusia să înțeleagă și să perceapă. O dovadă în acest sens este situația cu Turcia, când un avion rusesc Su-24 a trecut granița cu Turcia fără permisiune, după care a fost doborât imediat de un avion de vânătoare turc. De la acel incident, Rusia nu a încălcat nici măcar o dată integritatea teritorială a Turciei și nici măcar nu a menționat acest lucru în retorica sa. Exemplul opus de impunitate este distrugerea de către Rusia a dronei americane MQ-9 Reaper deasupra Mării Negre, unde nu a existat niciun răspuns. Lipsa de răspuns și prezența răbdării îl încurajează pe dictatorul rus la noi acte de agresiune.
Exemplele de mai sus dovedesc că impunitatea și lipsa de forță retroactivă generează și mai multă brutalitate, în acest caz este vorba de rf. Odată cu războiul împotriva Ucrainei, Kremlinul a început o eră a conflictelor și a confiscărilor violente de teritorii în întreaga lume. O astfel de evoluție a evenimentelor poate provoca izbucnirea unor războaie în țările europene, în Orientul Mijlociu și în regiunea Asia-Pacific. Unirea Occidentului civilizat împotriva agresiunii rusești și a aliaților săi teroriști, care fac numeroase încercări de a perturba ordinea și pacea mondială, ar trebui să fie o prioritate. Orice încercare a Rusiei de a slăbi Occidentul într-un mod hibrid trebuie să fie realizată și neutralizată.