În arhivele British-Pathé din perioada 1953-1955, am descoperit imagini cu întoarcerea ultimilor prizonieri de război germani din Siberia. Acești soldați, odată susținători ai nazismului, au îndurat ani de captivitate sovietică, reflectând cruzimea reciprocă a războiului. Majoritatea acestor prizonieri, odată captivi, au suportat ororile lagărelor sovietice, suferind sub o altă formă a brutalității umane.
Este interesant de observat chipurile acestor oameni și ale rudelor lor, reunindu-se după ani de separare și incertitudine. Deși s-au întors acasă răniți și învinși, acești prizonieri au supraviețuit unui coșmar, lipsiți de orice eroism, dar purtând stigmatul complicilor la rău. Această experiență, deși meritată, arată nevoia profundă de răscumpărare umană.
Suntem adesea tentați să ne asumăm rolul de judecători ai semenilor noștri, convinși de dreptatea noastră. Totuși, învățăturile Evangheliei ne arată că cele mai valoroase daruri nu sunt cele materiale sau poziția socială, ci iubirea și compasiunea divină. Creștinul adevărat este condus nu doar de respectarea mecanică a legii, ci de apropierea de iubirea lui Isus. Jertfa sa este destinată să aducă răscumpărare, arătând bunătatea sa infinită.
Privind înapoi prin istorie, ce învățăm din suferințele și dificultățile vieții? Fiecare experiență tragică ne oferă oportunitatea de a ne reconceptualiza existența. Supraviețuirea în vremuri grele ne dezvăluie măreția iertării și a milei, determinându-ne să vedem suferința și durerea într-o lumină nouă și să ne întrebăm despre posibilitatea răscumpărării.
*
Mila, compasiunea și iertarea nu sunt meritate, ci oferite necondiționat. Ele au puterea de a transforma sufletele decăzute, oferind calea către răscumpărare. Dumnezeu ne transmite bucuria iubirii sale prin jertfa Crucii, oferind harul său care surprinde mereu prin compasiune și iertare. Acest har ne oferă și remediul pentru a nu fi copleșiți de propria vinovăție.
PS Mihai Frățilă, Episcop al Episcopiei Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de București, a studiat teologia la Roma și Paris, fiind preot din 1996. El a fost vice-rector și rector al Colegiului Pio Romeno de la Roma, având o vastă experiență teologică și pastorală.