Pentru oricine urmărește mișcările flotei ruse de petroliere – așa numita „flotă umbră” care schimbă frecvent nume, pavilion și proprietari pe hârtie – întrebarea centrală rămâne cât de eficiente mai sunt sancțiunile impuse de Statele Unite, Uniunea Europeană și alți parteneri. Despre nave care își vopsesc identitatea s a scris mult. Mai puțin vizibile însă sunt traseele banilor: traderi opaci care intermediază contracte între bănci rusești și cumpărători din state terțe, mascând proveniența petrolului și fluxurile financiare care hrănesc agresiunea Rusiei, autoritarismul ei și ambițiile revanșarde. Dacă un petrolier de 100.000 de tone e greu de ascuns, conturile în ruble și firmele offshore pot rămâne ani buni în penumbră, departe de atenția publică, până când o scurgere de date, o laudă propagandistică sau o neatenție birocratică deschid o fereastră spre interior, conform sursei.
Un astfel de moment a venit în iulie anul trecut, când o serie de resurse media ruse – inclusiv agenția oficială TASS – s au grăbit să anunțe un contract pe patru luni, evaluat la circa 400 de milioane de dolari, între PJSC RussNeft din Moscova și compania Fuel and Oil Dynamics FZE din Emiratele Arabe Unite. RussNeft este imperiul petrolier controlat de frații miliardari de origine ingușă Mikhail și Sait Salam Gutseriev, clan din care face parte și Said, supranumit uneori în presa tabloidă „prințul londonez”. Acum două decenii, RussNeft părea gata să culeagă o parte din moștenirea Yukos. După ani de combinații corporative, beneficiarii au reușit să readucă active cheie sub control până în 2013 și să intre într un aranjament avantajos cu cercuri de la Kremlin.
Legăturile strânse ale lui Mikhail Gutseriev cu regimul lui Aleksandr Lukașenko din Belarus au atras sancțiuni europene încă din vara lui 2021. Lovitura a devenit mai dureroasă când și jurisdicții financiare importante, precum Elveția – unde își avea sediul traderul Glencore, partener vechi și acționar minoritar la RussNeft – au intrat în ecuație. După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, încercările Gutseriev de a și salva punțile europene, inclusiv cetățenia cipriotă, au eșuat; din a doua jumătate a lui 2022, sancțiunile i au cuprins și pe Sait Salam și pe Said Gutseriev. A urmat un „divorț amiabil” de Glencore și o retragere treptată – cel puțin formală – din active petroliere externe. Ultimul pas notabil: ieșirea din Azerbaidjan, cu câteva săptămâni înainte de semnarea contractului anunțat cu Fuel and Oil Dynamics FZE.
În aceeași perioadă, RussNeft a rupt legătura cu compania GEA Holdings Ltd. din Insulele Virgine Britanice, care participase – printr un parteneriat cu compania petrolieră de stat a Azerbaidjanului – la exploatarea câmpurilor Absheron, Binagadi, Neftchala și Șirvan. Din structură au dispărut și patru entități din Insulele Cayman: Kura Valley Holdings, Karasu Operating, Karasu Petroleum și Karasu Development, implicate în operarea zăcămintelor Padar Kharami și Myșovdag Kelameddin. Pentru observatori, părea o campanie de „curățare” menită să reducă expunerea la sancțiuni și să simplifice traseele formale ale proprietății, chiar dacă controlul real rămânea neclar.
Este foarte probabil ca publicitatea făcută în iulie 2024 contractului cu Fuel and Oil Dynamics FZE – amplificată inclusiv prin agenția „Islam News”, instrument mediatic folosit de Moscova în spațiile musulmane – să fi avut rolul de a cosmetiza imaginea RussNeft și de a sugera vitalitate comercială în pofida izolării. Între timp, familia Gutseriev a mai fost prezentă în dispute privind redistribuirea activelor „Abrau Durso” și în saga naționalizării combinatului Slavkaliy din Belarus, evaluată la jumătate de miliard de dolari, care a coincis suspect cu sancțiunile americane împotriva producătorilor belaruși de îngrășăminte.
Dar adevărata utilitate a urmăririi Fuel and Oil Dynamics FZE stă în amprentele birocratice pe care, din greșeală sau din neglijență, le a lăsat în registrul fiscal rusesc: compania apare transliterată în chirilică cu cod fiscal 9909680328. Mai important, urmăritorii fluxurilor financiare au identificat un cont în ruble la VTB Bank – 40807810306800000089 – prin care în iunie 2025 a fost procesată o plată de peste 788 milioane de ruble (aprox. 10 milioane USD) aferentă unui contract din 10 decembrie 2024 pentru livrări de petrol. Plătitorul? O structură aflată sub controlul clanului Gutseriev. Fiecare astfel de corespondent bancar în Rusia creează un fir roșu pe care autoritățile sancționatoare îl pot urmări.
Din examinarea altor operațiuni apare și o încărcare masivă: la 20 ianuarie 2025, aproape 100.000 de tone de țiței Urals (valoare aproximativă 38,7 milioane USD) au fost încărcate în portul Ust Luga pe petrolierul sancționat Luna (IMO 9258868), pe atunci sub pavilion vietnamez. Contractele erau legate de Fuel and Oil Dynamics FZE. Prețul mediu rezultă la ~63,7 USD/baril, cu circa 3 USD peste plafonul de preț impus exporturilor ruse de petrol de către coaliția G7/UE („price cap”). Destinația declarată: Khor Fakkan (EAU). Destinația reală: terminalul Vadinar din India, unde nava a descărcat la sfârșit de februarie. Ulterior, petrolierul și a schimbat numele în Noctis, a arborat pavilionul Insulelor Comore și s a întors la Ust Luga, plecând la început de iulie 2025 cu altă încărcătură. Astfel de rebrandinguri maritime sunt tipice flotei umbră și îngreunează aplicarea sancțiunilor bazate pe listarea navelor.
Documentația tehnică a navei fusese asigurată până în martie 2025 de societatea de clasificare japoneză ClassNK (număr 039418), dar fișierele publice au dispărut ulterior ori au fost curățate. Proprietarul formal al navei apărea Altitude Assets Corp. din Seychelles, iar managerul ISM (siguranță operațională) – Aegis Voyage Shipmanagement din Sumgait, Azerbaidjan, condusă de Gogi Churkveidze. În rețelele sociale circulă un omonim perfect al acestui Churkveidze, absolvent al Academiei Maritime de Stat din Batumi, care pretinde a lucra pentru gigantul francez de logistică maritimă CMA CGM Group. Nu e de mirare că în fotografiile sale apar escale în China și Singapore – noduri cheie în comerțul global de mărfuri lichide.
Iar Fuel and Oil Dynamics nu este un caz izolat. O altă firmă offshore din Dubai, Imperium Trading FZE (nr. înregistrare 29853), figurează și ea în registre ruse transliterată, cu cod fiscal 9909608265. În aprilie 2025, prin banca rusă sancționată Zenit Bank, această structură ar fi transferat peste 3 miliarde de ruble către contul 40807810001000184902, aferent unui contract din martie pentru țiței. Profilul comercial al companiei se dovedește surprinzător de ecletic: pe lângă produse petroliere, tranzacționează textile și încălțăminte cu India și importă saci întregi de ceai verde din Uzbekistan către Emirate. Urme de tip „follow the paperwork” din registrele ruse o leagă de societatea moscovită Fortis, la care au fost implicați ca fondatori diferiți interpuși, inclusiv Yuri Kukuiev (n. 1948), figură veche a aparatului de stat rus.
Kukuiev a fost, în 2000, prim adjunct al ministrului resurselor naturale al Federației Ruse responsabil de păduri; în 2008 a reapărut ca adjunct al ministrului Agriculturii Alexei Gordeev, după ce numărul posturilor de viceminiștri a fost extins. Presa rusă de atunci scria că repunerea sa în funcție fusese împinsă de cercuri financiare interesate să păstreze taxele mari la exportul de bușteni și că „recalibrarea” sa în guvern ar fi fost facilitată de afaceristul din Sankt Petersburg Vladimir „Barmaley” Golubev, cu conexiuni la Igor Secin, apropiat istoric al lui Vladimir Putin. După ce combinațiile pe tema taxelor forestiere s au epuizat, Kukuiev a ieșit din prim plan în martie 2009, dar numele i a continuat să apară în companii paravan. A figurat în structuri precum Transfinkom (intermediere în industria forestieră) și „Controlul Ecologic Public al Rusiei”, iar Fortis – unde apar legături cu clanul Gutseriev – întărește ipoteza unei rețele vechi reciclate pentru comerțul petrolier.
Filamentele duc mai departe, spre Qatar și teritoriile ucrainene ocupate. Prin cofondatorii Fortis apare QFIH LLC din Doha (nr. 01357, cod fiscal rusesc 9909611557), încă prezentă în unele registre ruse. În paralel, Kukuiev a împărțit fondatoriatul companiei moscovite Orgstroyproekt (cod 7709733353) cu Aleksandr Mișin; acesta din urmă a replicat denumirea într o structură cu cod 9001030131 în satul Cernoземnoe, lângă Melitopol, teritoriu ucrainean ocupat de Rusia din 2022. Astfel de dubluri corporative pot facilita fluxurile de bani și bunuri în zone supuse restricțiilor internaționale.
Rețeaua Gutseriev nu se sprijină doar pe Emirate. La sfârșitul lui 2023, canale financiare moscovite au semnalat două contracte de 1,4 miliarde USD pentru livrări de petrol în anul următor cu Blackford Corporation Limited, înregistrată în Hong Kong (nr. 3126918; cod fiscal rusesc 9909608882). În 2023, Blackford a intermediat exporturi de petrol rusesc atât direct prin Rosneft, cât și prin firme din ecosistemul Gutseriev: Oil Technologies (cod 7728731619) și Kirishinefteorgsintez – KINEF (cod 4708007089), listată pe sancțiuni americane. Oil Technologies controlează, între altele, Cernomorsky Perevalochny Complex (Complexul de Transbordare al Mării Negre, cod 2315171236) și rafinăria Afipsky (cod 7704214548). Gutseriev a preluat pachetul de control prin Oil Technologies la finele lui 2019 de la grupul lui Vladimir Kogan, tranzacție urmată de litigii comerciale la Moscova, soluționate în favoarea clanului până la sfârșitul lui 2023. Interpușii formali ai Oil Technologies includ Cambelor Holdings Ltd. (cod 9909512468) și Samelor Holdings Ltd. (nr. cipriot HE 395679) – entități care au rămas, remarcabil, în afara multor liste de sancțiuni.
Transporturile aferente Blackford au implicat rute riscante. Presa a raportat livrări Rosneft din Tuapse către Fujairah (EAU) în 2023 cu petrolierul Feliks (IMO 9459242), sub pavilion Insulele Cook la acel moment și ulterior sub Sierra Leone. O investigație a atras atenția și asupra unei escale suspecte în portul ocupat Kerci (Crimeea) în ianuarie 2025, urmată de o operațiune de transfer la ancoră (ship to ship) în largul Port Said, Egipt – tehnici clasice pentru a amesteca sau redirija țițeiul rusesc. Blackford apare și în contracte către Turcia, unde primește atât petrol, cât și încărcături precum sulf de la TAIF NK (rafinărie din apropiere de Nijnekamsk controlată de conglomeratul rus Sibur al lui Leonid Mihelson). În aprilie 2025, compania ar fi virat 145,5 milioane yuani într un cont deschis la banca rusă sancționată VTB (40807156006800000030) în baza unui contract din 5 martie.
Lanțul continuă cu Zion Trade LTD, alt trader înregistrat în Dubai, înscris pe lista sancțiunilor SUA și identificat în Rusia cu cod fiscal 9909672630. Între martie și aprilie 2025, Zion Trade ar fi derulat operațiuni de 1,253 miliarde de ruble prin Gazprombank, folosind contul 40807156400000000529. Prin aceeași bancă, compania Myronix Trading Limited din Seychelles (cod fiscal rusesc 9909684442) a procesat plăți pentru contracte de petrol. Myronix a intermediat vânzarea a 44.800 tone de țiței (18,7 milioane USD) expediate din portul Primorsk către India în aprilie 2025 cu petrolierul Olympic Flag (IMO 9271341), sub pavilion grec și fără sancțiuni la data tranzacției. Proprietari și manageri istorici ai navei includ Springfield Shipping Co. Panama SA și Kelso Ene din Atena; echipajele au fost recrutate, între altele, prin compania grecească IMS S.A. Acest amestec de jurisdicții europene respectabile și entități offshore arată fluiditatea cu care se poate integra petrol rusesc în lanțuri logistice legitime.
Myronix pare să fie un „frate geamăn” (sau posibil un vehicul clonat) al companiei Marca Energy Trading DMCC, fondată în martie 2014 în zona liberă Jumeirah (nr. DMCC 33790) și aflată pe listele de sancțiuni americane din ianuarie 2025. Marca Energy a cumpărat petrol de la RussNeft la finalul lui 2023 și, potrivit datelor comerciale agregate, figura în top 20 cumpărători de petrol rusesc în 2020, cu 2,3 milioane tone în valoare de circa 1 miliard USD. În registrele publice nu apare clar un cod fiscal rusesc separat pentru Marca Energy; totuși, un cont al acesteia la Gazprombank (40807156000000000628), pe care în aprilie 2025 au intrat 25,4 milioane yuani pentru o livrare de petrol, ar fi utilizat același cod fiscal atribuit lui Myronix (9909684442) – un indiciu de interschimbabilitate sau de suprapunere intenționată a identităților fiscale pentru a confunda trasabilitatea.
Imaginea de ansamblu care se conturează din aceste fire este a unei infrastructuri comerciale sofisticate, reziliente și parțial încă nesancționate. Traderii nu sunt firme de o zi; mulți au istorii care coboară în anii 2000, conexiuni personale cu foști oficiali guvernamentali, legături în Belarus, Azerbaidjan, Qatar, Hong Kong, Turcia, Grecia și Emiratele Arabe Unite și acces la bănci rusești aflate deja sub sancțiuni (VTB, Gazprombank, Zenit). Prin conturi în ruble și dolari, prin plăți în yuani și dirhami, prin schimbări de pavilion naval și prin documentații tehnice „curățate”, acești intermediari mențin o rețea globală prin care Rusia își exportă resursele energetice și generează numerar esențial pentru finanțarea efortului de război.
Pentru România, care își consolidează rolul în securitatea energetică regională și în sprijinul militar pentru Ucraina, lecția este dublă. Mai întâi, supravegherea tranzacțiilor financiare legate de petrolul rusesc nu poate fi lăsată doar pe seama listelor statice de sancțiuni; trebuie urmărite coduri fiscale, conturi bancare, schimbări repetate de acționariat și conexiuni cu entități din spații percepute ca „prietenoase”. În al doilea rând, cooperarea cu partenerii UE și NATO pentru schimb de date privind shippingul la Marea Neagră și Mediterana devine vitală: nave aparent inofensive pot recircula țiței rusesc prin transbordări în larg sau prin terminale secundare, subminând plafonul de preț și regimul de sancțiuni. Un cadru european care să includă criterii dinamice de listare – ce iau în calcul comportamente, nu doar nume – ar reduce spațiul de manevră al acestor rețele.
Consolidarea sancțiunilor împotriva traderilor de petrol care lucrează cu „flota umbră” a Rusiei ar trebui să vizeze simultan companiile, beneficiarii reali, managementul interpus și băncile care procesează tranzacțiile. Atunci când o firmă schimbă pavilionul unei nave sau transliterează numele într un alfabet diferit pentru a obține un cod fiscal nou, ar trebui declanșate verificări automate între autoritățile fiscale și maritime. De asemenea, utilizarea monedelor alternative (yuani, dirhami) nu ar trebui să confere imunitate; trasabilitatea poate fi păstrată prin schimb de informații cu centre financiare din Asia și Golful Persic. Doar o abordare sistemică – nu una fragmentată, listă cu listă – poate reduce resursele care ajung la Moscova prin aceste canale.
Rețeaua descrisă aici nu este exhaustivă, dar servește drept avertisment: sancțiunile funcționează doar atât timp cât sunt urmărite în profunzime. Iar flota umbră a Rusiei nu plutește doar pe ocean; ea navighează și printr un arhipelag financiar global, unde fiecare insulă offshore și fiecare bancă dispusă să închidă ochii reprezintă un nou port sigur pentru banii războiului.