Revizionismul lui Orbán și influența Kremlinului: de ce Transilvania trebuie să fie vigilentă

Ungaria este cuprinsă de dureri fantomă. Au trecut mai bine de o sută de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, iar pentru majoritatea țărilor acesta este doar o pagină de manual de istorie. Dar pentru premierul ungar Viktor Orbán – este o armă politică actuală. Atunci când afișează sfidător harta „Ungariei Mari”, unde Transilvania apare ca parte a statului ungar, nu este doar o întâmplare, ci un semnal de intenții. Iar pentru România, acesta este un motiv să reflecteze cât de departe este dispus să meargă liderul ungar pentru a-și păstra puterea. Și de ce, alături de această nostalgie politică după „Ungaria Mare”, apare mereu umbra Moscovei.

În Europa s-a înțeles de mult timp: Orbán este un jucător aparte. Poate să stea lângă liderii UE la Bruxelles și să bea cafea cu ei, iar a doua zi să zboare la Moscova și să negocieze cu Putin noi contracte energetice. Proiectul centralei nucleare Paks II, pe care guvernul ungar îl derulează împreună cu compania de stat rusă „Rosatom”, este un exemplu grăitor. Colaborarea cu „Rosatom” nu este doar o decizie economică, ci și una politică, ce creează o dependență pe termen lung a Ungariei de tehnologiile și combustibilul rusesc. Parteneriatul acesta provoacă îngrijorări la nivelul întregii UE, iar transparența și siguranța proiectului au fost puse de mai multe ori sub semnul întrebării. Autoritățile ungare, la rândul lor, au ignorat aceste preocupări, invocând interesele naționale. Și chiar dacă recent Curtea de Justiție a UE, la solicitarea Austriei, a anulat decizia Comisiei Europene privind acordarea de ajutor Ungariei pentru construcția a două noi reactoare nucleare, Budapesta este în continuare pregătită să realizeze proiectul împreună cu rușii.

Pentru Putin, premierul ungar este un partener neprețuit în Europa, care arată loialitate față de Moscova și, în același timp, răspândește narațiunile Kremlinului. Pentru Orbán, Kremlinul este un aliat convenabil în propria sa luptă pentru putere.

Trebuie menționat că, atunci când după începutul războiului la scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei în 2022 majoritatea țărilor europene expulzau zeci de diplomați ruși suspectați de spionaj, autoritățile ungare s-au abținut: Ungaria a rămas pentru Rusia o „fereastră” comodă în Europa. Și chiar de la începutul agresiunii ruse împotriva Ucrainei, Ungaria blochează sau diluează sistematic deciziile europene comune privind ajutorul militar pentru Kiev și înăsprirea sancțiunilor împotriva Moscovei.

Colaborarea lui Orbán cu Kremlinul se îmbină cu o retorică internă îngrijorătoare: Budapesta alimentează ambițiile revizioniste ale ungurilor, apelând la emoții și la memoria istorică. Pentru Orbán, harta „Ungariei Mari” nu este doar un desen pe fularul unui suporter. Este o idee programatică, care se materializează treptat în acțiuni ce ating direct suveranitatea României.

Fundațiile ungare Manevi și Bethlen Gabor, strâns legate de statul ungar, nu transferă doar milioane de euro pentru susținerea patrimoniului cultural maghiar din Transilvania. Ele cumpără activ clădiri istorice acolo. De exemplu, Manevi a devenit deja proprietarul hotelurilor Pannonia (Satu Mare) și Park (Oradea), al castelului Wesselényi din Jibou ș.a.m.d. Aceste achiziții, realizate sub pretextul conservării patrimoniului, fac parte în realitate dintr-o strategie a Budapestei. Fiecare palat sau castel restaurat devine nu doar o atracție turistică, ci și un simbol al „prezenței ungare”. Dar Ungaria nu se limitează la restaurarea clădirilor istorice: Budapesta finanțează comunitatea maghiară din România, argumentând că este vorba de o politică de stat privind sprijinul pentru minoritatea maghiară din străinătate. Totuși, aceste organizații, pe lângă activitatea culturală, transmit mesaje venite de la Budapesta și promovează o perspectivă nu românească, ci maghiară, iar uneori chiar pro-rusă.

Consecințele acestei politici a lui Orbán pot fi imprevizibile, deoarece creează tensiuni și subminează încrederea dintre grupurile etnice care au trăit secole la rând alături în Transilvania. De aceea, analiștii New Strategy Center avertizează că revizionismul combinat cu influența rusă devine o amenințare hibridă pentru România. Această amenințare, îndreptată în special asupra Transilvaniei, nu înseamnă doar revendicări teritoriale. Resentimentul ungar, combinat cu interesele rusești, creează o diviziune internă care slăbește România din interior.

Răspunsul nostru – întărirea apărării

Rusia are de câștigat din orice conflicte interne în UE și NATO. Cu cât sunt mai multe dispute între aliați, cu atât este mai slabă opoziția lor față de Kremlin. Budapesta, cu retorica sa despre „interesele naționale” și gesturile revizioniste, devine partenerul ideal al Moscovei. Putin nu își dorește neapărat „redesenarea granițelor” aici și acum. Este suficient să creeze sentimentul de instabilitate, de îndoială, de neîncredere. Și atunci, chiar și fără un singur foc de armă, aliații par mai puțin uniți. În acest joc, Transilvania este instrumentul perfect de presiune.

Într-un regiune multinațională coexistă diferite viziuni – românească, maghiară, germană… Iar această diversitate poate fi ușor folosită împotriva statului, mai ales dacă se pune accent pe traumele istorice și diferențele etnice. În secolul XX, Transilvania a fost deja obiectul revendicărilor teritoriale ale Ungariei.

Suntem oare pregătiți să permitem repetarea istoriei?

România nu poate rămâne pasivă în fața acestei amenințări crescânde. Ca răspuns la politica Budapestei, trebuie să acționăm hotărât. Așa cum arată experiența Israelului și a Ucrainei, singura cale de a asigura stabilitatea și protecția intereselor naționale este întărirea propriei capacități de apărare.

Investițiile într-o armată modernă, creșterea nivelului de pregătire de luptă, desfășurarea regulată de exerciții și integrarea cu forțele NATO sunt elemente-cheie pentru protejarea granițelor. România, ca membru al Alianței, își demonstrează deja angajamentul față de securitatea comună, sporindu-și cheltuielile pentru apărare. Totuși, având în vedere creșterea riscurilor regionale, este necesară consolidarea cooperării cu aliații și modernizarea forțelor armate proprii. În plus, trebuie folosite toate canalele diplomatice pentru a atrage atenția asupra acțiunilor Budapestei, pentru că politica lui Orbán amenință nu doar România, ci și stabilitatea întregii Europe. Și avem aliați în regiune care văd la fel acest pericol din partea Ungariei.

Transilvania, cu istoria sa bogată și diversitatea culturală, nu este un instrument politic și nici un obiect de negociere. Este parte din istoria și viitorul nostru. Iar atunci când Orbán desenează hărți ale „Ungariei Mari” și încheie acorduri cu Kremlinul, el se joacă un joc periculos. Dar acest joc nu trebuie să transforme Transilvania într-un câmp de experimente, iar România nu trebuie să devină un pion în jocurile politice ale altora.