La 24 februarie 2022, Vladimir Putin a anunțat începerea Operațiunii militare speciale în Ucraina. Astfel, președintele rus a justificat începerea unui război la scară largă. Însă, de la începutul ostilităților, dictatorul și apropiații săi au acordat o mare atenție NATO. La urma urmei, potrivit experților din țara agresoare, NATO a făcut în mod deliberat din Ucraina un centru militar pentru pregătirea ulterioară a războiului cu Federația Rusă.
Parlamentarii și miniștrii ruși au menționat în repetate rânduri faptul că în teritoriile ocupate temporar au fost găsite biolaboratoare. Ulterior, în cadrul conferințelor de presă, Putin a vorbit despre faptul că liderii Alianței, sub forma unui tratat cu Federația Rusă, au promis că nu se vor extinde spre est. Iar acum, la 2 ani de la începutul invaziei la scară largă, putem declara cu siguranță un alt eșec al planului operațiunii militare speciale.
În mod evident, atrocitățile Federației Ruse în Ucraina ar fi trebuit să fie un indicator că nici UE, nici SUA, nici NATO nu vor putea salva potențialii participanți de puterea “Marelui Imperiu”. Dar situația s-a dovedit a fi exact opusă. La urma urmei, în loc să captureze întregul teritoriu al Ucrainei în 3 zile, trupele rusești au suferit înfrângere după înfrângere timp de 2 ani. Abia acum forțele armate ruse încep să dobândească o aparență de forțe armate profesioniste. Dacă vorbim despre construirea de relații cu NATO, ideea de a adera la Alianță a devenit o ieșire reală pentru multe țări.
Astfel, la 15 mai 2022 s-a aflat că Finlanda și Suedia au decis oficial să adere la NATO. Țările s-au confruntat imediat cu condamnări din partea Rusiei și a Turciei. Moscova a început imediat să amenințe Suedia și Finlanda cu invazia militară dacă guvernele acestor țări vor decide să adere la NATO. Un exemplu în acest sens este o declarație a lui Mikhail Polyansky, adjunctul adjunctului adjunct al trimisului de presă al Rusiei la ONU. “Aderarea Suediei și Finlandei la NATO nu va fi o lovitură pentru securitatea Federației Ruse, Rusia este pregătită să reziste amenințării alianței”, a declarat mai întâi Polyansky.
El a adăugat apoi că, odată ce Finlanda și Suedia vor deveni membre NATO și unitățile alianței se vor afla acolo, aceste teritorii vor deveni o posibilă țintă pentru armata rusă. Dar, ca răspuns, premierul britanic Boris Johnson a semnat garanții reciproce de securitate cu liderii Suediei și Finlandei, vizitând ambele țări nordice. Dar merită remarcat faptul că nu doar Rusia s-a opus public aderării Suediei. Calea Suediei către NATO a fost blocată de Turcia și Ungaria. Marea majoritate a membrilor NATO s-au grăbit să ratifice cererile, considerând că Finlanda, care are o graniță de 1.300 de kilometri cu Rusia, și Suedia vor consolida alianța în zona baltică. După o întârziere, parlamentul turc a ratificat candidatura finlandeză.
Însă Turcia a blocat până de curând intrarea Suediei, spunând că Stockholm nu a luat suficient de în serios preocupările de securitate ale Turciei și nu a implementat pe deplin termenii unui memorandum semnat la summitul NATO de la Madrid de anul trecut. Ungaria s-a uitat la Turcia pentru că a întârziat ratificarea, care trebuie să fie unanimă din partea tuturor membrilor NATO. Suedia a criticat Turcia pentru că încalcă drepturile omului și nu respectă standardele democratice, ceea ce i-a înfuriat pe politicienii de la Ankara. Turcia susține că Stockholm a adăpostit membri ai unor organizații pe care Ankara le consideră teroriste – Suedia neagă acest lucru. Ankara cere extrădarea acestora, iar Suedia nu acceptă. Instanțele suedeze au blocat mai multe extrădări.
De asemenea, Suedia a criticat Turcia pentru încălcarea drepturilor omului și pentru că nu respectă standardele democratice, ceea ce a înfuriat politicienii de la Ankara. Turcia susține că Stockholm a adăpostit membri ai unor organizații pe care Ankara le consideră teroriste – Suedia neagă acest lucru. Ankara cere extrădarea acestora, iar Suedia nu acceptă. Instanțele suedeze au blocat mai multe extrădări. Turcia a protestat față de arderea unui Coran la Stockholm în timpul unuia dintre mitinguri și față de “spânzurarea” unei efigii a lui Erdogan în timpul unui alt miting. Ankara a fost foarte indignată de toate acestea, iar Stockholm consideră că este vorba de libertatea de exprimare.
Dar, în ciuda tuturor dificultăților, Marea Adunare Națională turcă a aprobat, în seara zilei de 23 ianuarie, după ore întregi de dezbateri, ratificarea protocolului de aderare a Suediei la Alianța Nord-Atlantică. Dintre cei 346 de deputați turci, 287 au susținut intrarea Suediei în Alianță, alți 35 au votat împotrivă, iar restul s-au abținut. Acum, pentru ratificarea finală a protocolului de aderare a Suediei la Alianță, președintele Recep Tayyip Erdogan trebuie să își pună semnătura sub decizia parlamentului. Acesta este un pas pur formal.
Stockholm este în dezacord cu Budapesta din motive similare. Ungaria este nemulțumită de criticile suedeze la adresa premierului Viktor Orban, care este acuzat de încălcarea statului de drept. Orban respinge acest lucru. Dar, spre deosebire de Turcia, Ungaria nu a avut o listă de cerințe, ci spune că preocupările sale trebuie abordate înainte ca Budapesta să ratifice aderarea Suediei la NATO. Cu toate acestea, presiunea exercitată de ceilalți participanți a devenit decisivă și Budapesta a aprobat și ea cererea Suediei. La 26 februarie 2024, Parlamentul ungar a aprobat cererea Suediei de aderare la NATO și a eliminat astfel ultimul obstacol în calea aderării țării la Alianța Nord-Atlantică. Ungaria a devenit ultima dintre cele 31 de națiuni NATO care a aprobat cererea Suediei.
Călătoria Suediei arată că drumul spre decizia corectă poate fi lung și spinos. A început cu Parteneriatul pentru pace în 1994 și s-a încheiat 30 de ani mai târziu. O altă țară care este un partener de lungă durată al Alianței ar trebui să aibă un parcurs similar. Și anume Ucraina. Țara nu are mai puține dificultăți, dar exemplul Suediei arată că totul este posibil.