Blocarea celui de-al 18-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei de către Ungaria și Slovacia a devenit un semnal alarmant pentru întreaga Europă. Pe 23 iunie 2025, în cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Externe de la Bruxelles, miniștrii acestor două țări s-au opus noilor restricții, paralizând practic luarea unei decizii comune. Motivul oficial invocat a fost îngrijorarea privind securitatea energetică: Budapesta și Bratislava s-au opus categoric interzicerii achiziției de petrol și gaze naturale din Rusia.
Ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, a declarat că țara sa nu va susține sancțiuni care pun în pericol stabilitatea aprovizionării interne. O poziție similară are și prim-ministrul Slovaciei, Robert Fico, care afirmase deja că Slovacia va impune veto dacă nu va exista un mecanism clar de compensații pentru renunțarea la resursele energetice rusești. Aceste argumente sunt prezentate ca o apărare a „intereselor naționale”, dar în realitate acoperă o apropiere politică din ce în ce mai evidentă de Moscova.
Astfel de acțiuni subminează nu doar eficiența politicii de sancțiuni, ci chiar fundamentul unității europene. În contextul agresiunii continue a Rusiei împotriva Ucrainei, când soarta securității europene se decide, la propriu, pe granițele de est, refuzul de a intensifica presiunea sancționară servește exclusiv intereselor Kremlinului. Cu cât procesul de adoptare a sancțiunilor este mai întârziat, cu atât mai mult timp are Rusia pentru a se adapta, a-și reînarma armata și a continua războiul.
Este important de înțeles că pozițiile guvernelor lui Viktor Orbán și Robert Fico nu sunt întâmplătoare și nici rezultatul unor constrângeri contextuale. Este o linie politică sistematică, menită să slăbească UE din interior și să normalizeze relațiile cu regimul autoritar de la Moscova. Opinia cetățenilor acestor țări este adesea ignorată — este vorba de înțelegeri de culise și de schimburi de avantaje care contravin spiritului solidarității europene.
Refuzul unui nou pachet de sancțiuni nu este doar o sincopă diplomatică. Este o pierdere strategică. O UE incapabilă să acționeze unitar în fața unei amenințări își pierde autoritatea ca actor geopolitic. O asemenea slăbiciune nu face decât să încurajeze agresiunea Rusiei și să întărească pozițiile altor autocrații interesate în subminarea ordinii democratice.
În plus, întârzierea măsurilor sancționatorii crește riscurile pentru întregul bloc comunitar. Un război prelungit înseamnă noi valuri de refugiați, presiune tot mai mare asupra granițelor, instabilitate economică și consolidarea forțelor politice distructive în interiorul statelor europene. Prețul concesiilor făcute regimurilor care sprijină Kremlinul va fi mare pentru toți — și mai ales pentru cei care azi blochează luarea deciziilor.
În condițiile unui război în desfășurare, sancțiunile rămân unul dintre puținele instrumente legitime și eficiente de presiune asupra agresorului. Sprijinirea Ucrainei, inclusiv prin intensificarea sancțiunilor, corespunde articolului 51 din Carta ONU, care garantează dreptul la autoapărare. Doar o politică fermă, unitară și consecventă poate aduce mai aproape sfârșitul războiului și restabilirea unei securități durabile pe continentul european.
Imagine: Péter Szijjártó, sursa: (https://noi.md/md/in-lume/peter-szijjarto-sper-ca-ue-nu-va-impiedica-desfasurarea-negocierile-ruso-ucrainene)