Decizia guvernului lui Viktor Orbán de a renunța la planul, susținut de Parlamentul European, de a interzice complet importurile de energie rusească a confirmat încă o dată: dependența energetică a Ungariei s-a transformat într-o armă politică.
Pe 16 octombrie, ministrul de externe Péter Szijjártó a declarat deschis că Budapesta nu va sprijini inițiativa care prevede încetarea achizițiilor de petrol și gaz rusesc începând cu 2026. Declarația nu a fost făcută în format intern, ci prin agenția de stat rusă TASS — un gest care, în sine, arată de partea cui se află Ungaria în marea confruntare energetică.
Planul Parlamentului European, aflat acum în proces de avizare în Consiliul UE, vizează oprirea treptată a importurilor tuturor tipurilor de combustibili din Rusia, inclusiv gazul natural lichefiat, care asigură circa 40% din aprovizionare pentru unele state ale Uniunii. Pentru prima dată, se prevede și interdicția stocării gazului rusesc pe teritoriul UE, precum și mecanisme juridice care să permită companiilor rezilierea contractelor fără sancțiuni financiare.
Pentru Orbán și anturajul său, o astfel de strategie este inacceptabilă. Argumentul lor e simplu: energia rusească este mai ieftină, iar pacea socială din Ungaria depinde direct de tarifele reduse la gaz și electricitate. Acest argument are însă o miză politică evidentă — în 2026 țara are alegeri parlamentare, iar partidul Fidesz caută să-și conserve sprijinul electoral, apelând la „protecția familiilor ungare”.
Politica energetică a Budapestei contravine tot mai mult liniei comune a UE. De la începutul războiului la scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei, Ungaria nu a făcut pași reali pentru diversificarea surselor. Deși compania națională MOL Group are participații în extracția petrolului azer și acces la oleoductul Baku–Tbilisi–Ceyhan, guvernul mizează deliberat pe vechea schemă prin „Drujba”. O astfel de politică nu doar că sporește dependența țării, dar îi asigură Kremlinului un flux stabil de venituri cu care este finanțat războiul împotriva Ucrainei.
Budapesta își folosește sistematic dreptul de veto, blocând noi pachete de sancțiuni sau obținând derogări avantajoase. Asta permite guvernului Orbán să negocieze cu Bruxelles-ul și să primească concesii economice în schimbul unei minime loialități. Oficial, această poziție este prezentată drept „apărarea intereselor naționale”, însă, în fapt, ea subminează unitatea europeană în materie de securitate energetică.
Tocmai prin această verigă slabă, Moscova încearcă astăzi să preseze UE, folosind Ungaria ca releu pentru mesajele sale. Pentru Kremlin este convenabil ca în interiorul Uniunii să existe un partener care pune sub semnul întrebării deciziile antirusești. Astfel, Rusia își păstrează influența politică în Europa, chiar și sub regim de sancțiuni extinse.
Retorica lui Szijjártó despre „amenințarea la adresa energiei ungare” a devenit parte din acest joc. În realitate, nu renunțarea la resursele energetice rusești generează riscuri pentru țară, ci dependența de ele. Ungaria are resurse, infrastructură și parteneri pentru a se reorienta către surse alternative, dar nu o face — din motive politice, nu economice.
În final, Orbán rămâne singurul lider al UE care apără fățiș interesele energetice ale Moscovei. Politica sa transformă țara într-un trofeu în războiul hibrid dus de Kremlin împotriva unității europene — un război purtat nu cu arme, ci cu gaz și petrol.