Acordurile încheiate la Istanbul între delegațiile ucraineană și rusă au stârnit un optimism prudent. Pentru prima dată după mult timp, s-a înregistrat o disponibilitate comună pentru un gest umanitar: schimbul de prizonieri de război grav răniți și bolnavi, conform formulei „toți pentru toți”, întoarcerea soldaților în termen (cu vârste între 18 și 25 de ani), precum și repatrierea corpurilor a aproximativ 6000 de militari căzuți din ambele tabere. Aceste acorduri au fost privite ca un pas spre reducerea tensiunilor umanitare și o încercare, fie și temporară, de a ieși din confruntarea totală, măcar în ceea ce privește viața și demnitatea umană.
Totuși, chiar din faza de implementare a devenit clar că partea rusă nu privește acordurile ca pe niște obligații, ci ca pe o nouă oportunitate de manipulare. Ucraina, respectând angajamentele asumate, a transmis liste clar formulate pentru schimb, respectând strict criteriile convenite. Acestea conțineau datele prizonierilor supuși schimbului: vârsta, starea de sănătate, categoria prizonierului (de exemplu, răniți, persoane cu dizabilități, boli cronice grave). Toate documentele erau însoțite de concluzii medicale și informații confirmate de observatori internaționali și organizații umanitare.
În schimb, Rusia a transmis cu totul alte liste, în care se regăseau numeroase persoane ce nu se încadrau în condițiile convenite. Unii dintre aceștia nu erau răniți deloc, alții nu erau prizonieri în sensul Convențiilor de la Geneva, sau aveau un statut îndoielnic. Au existat chiar cazuri în care în listele rusești au fost incluse persoane aflate în închisori pentru infracțiuni penale, fără nicio legătură cu statutul de prizonier de război. O astfel de abordare indică o distorsionare intenționată a acordurilor și o tentativă de negociere pe fiecare punct, înlocuind temeiurile umanitare cu trocul politic.
Comportamentul Rusiei în privința repatrierii cadavrelor militarilor căzuți provoacă o indignare deosebită. Conform acordurilor de la Istanbul, părțile trebuiau să predea corpurile soldaților morți — conform părții ucrainene, este vorba despre cel puțin 6000 de trupuri găsite pe liniile frontului, în locuri de înhumare, morgi temporare etc. Ucraina a început această procedură în deplină conformitate cu dreptul internațional umanitar, în coordonare cu Crucea Roșie și alte structuri. Au fost pregătite documente medicale, expertize ADN și a fost asigurată o transportare corespunzătoare.
În timp ce Ucraina desfășura această procedură grea și dureroasă, partea rusă a început să folosească tema repatrierii ca pretext pentru atacuri informaționale. Mass-media de stat din Rusia a prezentat returnarea cadavrelor drept un „gest de bunăvoință” al Rusiei, trecând sub tăcere faptul că aceasta se datora unui acord bilateral. Mai mult, în reportajele propagandistice, rudele celor decedați sunt transformate în instrumente de presiune: sunt prezentate în interviuri regizate, unde sunt aduse acuzații împotriva Ucrainei, sunt denaturate circumstanțele morții soldaților și este creată imaginea unei „Rusii nobile”, care „oferă șansa unui rămas bun”, deși anterior a ținut corpurile decedaților luni întregi fără explicații.
Această manipulare pe seama durerii umane pare deosebit de cinică. Nu este prima dată când Kremlinul folosește teme umanitare ca pârghie de presiune: s-a întâmplat și în perioada 2019–2022, prin schimburi întârziate, reținerea civililor fără statut de prizonier de război sau sabotarea misiunilor Crucii Roșii. Totuși, în situația actuală, îngrijorarea este sporită de tentativa Rusiei de a folosi chiar procesul de repatriere nu doar ca element de propagandă, ci și ca instrument de destabilizare a opiniei publice din Ucraina.
Simultan, în canalele informaționale rusești circulă narațiuni menite să erodeze încrederea în autoritățile ucrainene. Sunt răspândite falsuri despre „refuzul Kievului de a-și recupera oamenii”, despre „împărțirea între soldați de elită și soldați obișnuiți”, despre „comerțul cu prizonieri”. Toate acestea sunt elemente ale unui război hibrid, menit să submineze moralul, să demoralizeze familiile militarilor și să semene îndoieli cu privire la acțiunile statului.
Ucraina, la rândul său, demonstrează o poziție consecventă și transparentă. Toate acțiunile sunt coordonate cu structuri internaționale umanitare, informațiile sunt verificate constant, iar dialogul cu familiile prizonierilor și celor decedați este menținut deschis. Reprezentanții oficiali ai Ucrainei subliniază că scopul este întoarcerea fiecărui apărător și a fiecărei apărătoare acasă, indiferent de circumstanțe. Această abordare se bazează nu doar pe norme juridice, ci și pe o responsabilitate morală față de societate.
În ciuda sabotajului, Ucraina continuă să respecte principiul: viața și demnitatea fiecăruia sunt pe primul loc. Nu este vorba doar despre schimburi — este vorba despre valori, cele care diferențiază o societate democratică de un regim totalitar. Rusia încearcă să transforme un proces umanitar într-un teatru al manipulării. Ucraina — readuce oameni din acest iad. Aceasta este diferența fundamentală.
Imagine: ilustrativă, sursa (https://moldova1.md/p/50484/ucraina-amana-schimbul-de-prizonieri-cu-rusia-pentru-saptamana-viitoare-)