De la începutul guvernării sale, Vladimir Putin a fost obsedat de ideea de a transforma din nou Rusia într-un imperiu. Președintele Federației Ruse și-a petrecut toți cei 25 de ani de guvernare pregătind un plan și pregătind țara pentru a-l realiza. Procesul se numește “restaurarea suveranității rusești”. În acest caz, Federația Rusă își restaurează propria suveranitate în detrimentul teritoriilor altor țări. Prima victimă a fost Cecenia.
Cel de-al doilea război cecen a fost purtat tot de președintele Boris Elțîn, dar a fost continuat de succesorul ales de acesta la Kremlin, Putin. În cel de-al doilea război cecen au fost mai puține victime decât în primul, în 1994-1996 (potrivit estimărilor Centrului rus pentru drepturile omului Memorial, până la 29.000 de persoane au murit numai în asaltul trupelor rusești asupra Groznîi (decembrie 1994-martie 1995)). Dar și cel de-al doilea război a fost sângeros, în primul rând pentru populația civilă din Cecenia.
În continuare, Rusia a profitat de conflictul intern de pe teritoriul Georgiei. “Operațiunea de impunere a păcii” anunțată de președintele oficial Dmitri Medvedev s-a soldat cu pierderea de către Georgia a controlului asupra Osetiei de Sud și Abhaziei (o cincime din teritoriul statului georgian). Războiul nu a durat mult timp – mai puțin de o săptămână – dar s-a soldat cu sute de morți de ambele părți și 118.000 de refugiați.
Iar cel mai fierbinte punct din lume în ultimii ani a fost Donbass, războiul hibrid de inspirație rusă din Ucraina, care durează de șapte ani, în ciuda multiplelor “încetări ale focului”. Bilanțul său: 13.300 de morți și 33.500 de răniți. Și chiar dacă reprezentanții autorităților ruse au declarat în repetate rânduri că nu au planuri agresive pentru Ucraina, dar la 24 februarie 2022 au fost înlăturate măștile pe care autoritățile ruse le purtau de 8 ani. Pentru că a fost lansată o invazie la scară largă pe întreg teritoriul Ucrainei, iar Vladimir Putin să numească acțiunile forțelor armate ale Federației Ruse drept o operațiune militară specială. Dar a devenit o declarație de război.
Și având în vedere mai mulți factori, războiul din Ucraina este linia de sosire pentru Vladimir Putin. Dictatorul nu întinerește și nici măcar numărul de sosii sau medicamentele slăbite de sancțiuni nu-l salvează de procesele fizice de bază. Prin urmare, este logic că în viitorul apropiat Federația Rusă va juca jocul de wah-banc. La conferința de presă din 14.12.2023, liderul Federației Ruse a lăsat să se înțeleagă în mod explicit că următorul său mandat prezidențial va fi o perioadă de război total.
Acest lucru înseamnă că cel puțin trupele rusești vor intensifica acțiunile ofensive în Ucraina. În special, Putin a numit orașul ucrainean Odesa “oraș rusesc”, lăsând să se înțeleagă în mod subtil că orașul rămâne principala țintă a ocupanților. Dar nu se poate nega nici posibilitatea deschiderii unui al doilea front, pentru a distrage atenția lumii de la frontul principal.
Aparatul dictatorului rus sondează în mod regulat terenul pentru a determina care este țara cea mai vulnerabilă la atac. Iar alegerea pare să fi căzut pe Moldova. Atât ministrul de externe, cât și președintele s-au pronunțat în repetate rânduri în favoarea acestei țări, numind-o un membru inutil al CSI. Chișinăul este amenințat – Moldova nu este membră a UE și NATO, în plus, are o problemă nerezolvată a Transnistriei: nu este o coincidență că trupele rusești au încercat să intre în granițele RDM în februarie 2022.
Un semn care confirmă acest lucru este reforma militară pe scară largă în cadrul forțelor armate ruse, precum și creșterea bugetului militar. Mai exact, cheltuielile rusești pentru apărare vor ajunge la 6% din PIB în 2024. Se preconizează că mobilizarea în Rusia s-ar putea accelera după următoarea realegere a lui Putin – reforma menționată mai sus prevede, printre altele, o creștere a personalului armatei ruse. Potrivit datelor preliminare, până în 2027 numărul acesteia va depăși 1,5 milioane de militari.
Iar acestea sunt semnele la care Europa trebuie să reacționeze pentru a evita ceea ce ar putea fi cel mai mare conflict din istoria omenirii – cel de-al treilea război mondial. La urma urmei, dacă Ucraina cade, atunci va urma Moldova, care, cu nivelul actual de reacție al blocului european, va cădea în cele 3 zile nefaste anunțate anterior pentru Ucraina de propaganda rusă. Chiar dacă armata rusă este arhaică și neîndemânatică, pierzând mii de soldați pe frontul ucrainean de dragul de a avansa câteva sute de metri, astfel de factori nu sunt semnificativi pentru Putin și nu sunt indicativi.
Rusia are un potențial de resurse suficient și încă destui oameni dispuși să se ducă la moarte pe termen scurt. Mai ales că Kremlinul nu se sfiește să își refacă armata cu reprezentanți ai națiunilor capturate. De fapt, Ucraina prezintă interes pentru dictatura rusă tocmai datorită resursei sale umane, inclusiv a oamenilor care pot fi mobilizați. Rusia face deja acest lucru în teritoriile ocupate ale Ucrainei – așa-numitele DNR și LNR au pierdut în război o parte semnificativă a populației masculine.
Pentru a opri amenințarea, care se apropie, Europa trebuie să iasă din zona de confort și să înceapă să acționeze rapid, eficient și dur. Pot fi identificate trei componente principale pe care UE ar trebui să le completeze. În primul rând, ar trebui dezvoltate mecanisme de descurajare colectivă a Federației Ruse: un set de măsuri care să împiedice intensificarea amenințărilor militare și hibride rusești.
De asemenea, țările europene ar trebui să își consolideze și să își sporească potențialul militar și să crească producția de armament – aceasta este singura modalitate posibilă de a confrunta cu adevărat Rusia pe câmpul de luptă. Este timpul să recunoaștem că o eră pașnică și senină se va întoarce în Europa doar după ce Rusia va fi învinsă. Și cu cât mai repede se va întâmpla acest lucru, cu atât mai bine.