Lovitura masivă lansată de Rusia asupra orașelor ucrainene în noaptea dintre 5 și 6 iunie 2025 a devenit un nou episod într-un șir de escaladări care au loc pe fundalul unor schimbări vizibile în natura războiului. Peste 400 de drone și aproximativ 40 de rachete – inclusiv de croazieră și balistice – au fost lansate asupra teritoriului Ucrainei. Conform autorităților ucrainene, atacurile au vizat Kiev, Cerkasî, Harkiv, Poltava, Ternopil și alte regiuni. Au murit civili, inclusiv salvatori care se aflau la locurile distrugerilor anterioare. Zeci de clădiri rezidențiale au fost avariate, precum și elemente de infrastructură critică și rețele energetice. Însă motivele acestor lovituri, alegerea momentului și natura țintelor necesită o analiză mai profundă a contextului strategic al celor întâmplate.
La prima vedere, astfel de atacuri par a fi o continuare a campaniei cu rachete a Rusiei, care a însoțit războiul încă de la început. Totuși, faptul că atacurile au loc în timpul nopții, că vizează în special infrastructura civilă și că sunt legate temporal de evenimente de pe teritoriul Federației Ruse sugerează un substrat mai profund. Nu este vorba atât de obținerea unor rezultate militare, cât despre o reacție la vulnerabilități interne pe care Rusia devine tot mai incapabilă să le ascundă.
Un factor-cheie este campania ucraineană cu drone, cunoscută neoficial sub numele de „Pânza de păianjen”. Această operațiune, potrivit mai multor analiști, reprezintă o strategie coordonată de lovire a obiectivelor din spatele frontului rusesc – de la aerodromuri și depozite militare până la baze petroliere și centre logistice. Unul dintre obiectivele acestei strategii este distrugerea iluziei de siguranță în interiorul Rusiei și demonstrarea vulnerabilității acesteia în fața tehnologiilor moderne, în ciuda granițelor vaste și a existenței sistemelor de apărare antiaeriană.
În ultimele luni, dronele au lovit tot mai frecvent orașe precum Belgorod, Kursk, Tula, Iaroslavl și chiar Moscova. Atacurile devin tot mai precise, fiind înregistrate lovituri asupra unor obiective industriale, terminale petroliere și ținte militare. Practic, Ucraina a mutat războiul într-un spațiu care anterior era considerat intern și de neatins pentru Rusia. Pe acest fundal apar atacurile nocturne asupra orașelor ucrainene, ca o încercare simbolică de a recâștiga inițiativa strategică pierdută după o serie de raiduri reușite cu drone.
Caracteristica distinctivă a atacului din 5–6 iunie nu a fost doar intensitatea lui, ci și alegerea țintelor: în principal obiective civile. Apărarea antiaeriană ucraineană a raportat distrugerea tuturor rachetelor de croazieră care se îndreptau spre Kiev, precum și a unui număr semnificativ de drone. Acest lucru arată că principalul prejudiciu a fost cauzat infrastructurii civile, ceea ce, conform dreptului internațional, este considerat utilizare disproporționată a forței și posibilă încălcare a dreptului umanitar.
Acest mod de a purta războiul pune sub semnul întrebării eficiența și logica loviturilor rusești. Din punct de vedere militar, rezultatul este limitat: aceste atacuri nu influențează decisiv linia frontului. Dimpotrivă, ele mobilizează societatea ucraineană, contribuie la consolidarea sprijinului internațional și grăbesc livrarea de noi sisteme de apărare aeriană. Din punct de vedere politic, aceste atacuri sunt un răspuns cu logică represivă: să demonstreze forță atunci când aceasta este pierdută în alte domenii. Însă, pentru un observator extern, această demonstrație pare mai degrabă o recunoaștere: Rusia își pierde avantajul strategic și recurge la metode de presiune care nu au eficiență militară, dar cresc nivelul de distrugere și suferință în rândul populației civile.
Astfel, lovitura asupra Ucrainei în noaptea de 5 spre 6 iunie nu este doar un episod al ostilităților. Este un indicator al schimbării echilibrului. Ucraina acționează tot mai activ asimetric, folosind tehnologia și inițiativa. Rusia, în schimb, reacționează tot mai inert, limitându-se la atacuri nocturne asupra zonelor civile, când riscul unei riposte militare este minim. Aceasta este adevărata manifestare a slăbiciunii totale — nu pentru că nu are rachete, ci pentru că nu are altă tactică.
Evoluția ulterioară a evenimentelor depinde de cât de pregătită este comunitatea internațională să recunoască faptul că războiul a intrat într-o nouă etapă. În această etapă, controlul nu mai este despre teritoriu, ci despre spațiul tehnologic și psihologic. Ucraina, în ciuda pierderilor, demonstrează capacitatea de a se adapta, de a conduce operațiuni de mare precizie și de a menține sprijinul internațional. Rusia, în schimb, ca răspuns la loviturile din Iaroslavl și Riazan, lovește cartierele rezidențiale din Kiev și Cerkasî. Aceasta nu este calea spre victorie. Este calea spre izolare.
Imagine: ilustrativă, sursa (https://www.libertatea.ro/stiri/ucraina-rusia-pregatire-atac-drone-noapte-5333143)