Pe 5 ianuarie, Ajunul Bobotezei aduce în multe comunități din România o zi de reculegere și rânduială, văzută ca pregătirea spirituală pentru sărbătoarea Botezului Domnului de pe 6 ianuarie. În tradiția ortodoxă, Ajunul e legat de ideea de curățire, iar pentru unii credincioși include post (uneori chiar post negru), rugăciune și participarea la slujbe, conform sursei.
În gospodării, ziua e asociată și cu gesturi simbolice: se aprind candele și lumânări, se face liniște „de început”, iar casele sunt puse la punct înainte de sfințirea apei. Mulți pregătesc din timp sticlele pentru Agheasma Mare, care se sfințește la biserică în ziua de Bobotează și apoi este dusă acasă pentru stropirea locuinței, a curții și, în unele locuri, a animalelor sau a anexelor gospodărești – ca semn de binecuvântare și ocrotire.
Masa de Ajun rămâne, de regulă, una de post: legume, fructe, nuci, deserturi de post și alte preparate simple, cu accent pe cumpătare. În paralel, se păstrează și obiceiuri populare care diferă de la o regiune la alta: punerea grâului la încolțit (interpretat ca semn pentru rod și belșug), colindatul de Bobotează cu urări pentru gazde sau stropirea cu apă sfințită în zone unde izvoarele și fântânile au o încărcătură ritualică aparte. Pentru mulți, Ajunul Bobotezei rămâne „ziua dintre ani” în care credința, tradiția și comunitatea se prind una de alta, înainte de marea sărbătoare.