„Nu pot explica, de-a lungul anilor, în diferitele funcții pe care le-am ocupat, de ce colegii noștri români continuă să aibă rezerve față de construcția acestui pod”, a declarat președinta Bulgariei, Iliana Iotova.
Potrivit acesteia, Europa de Sud-Est suferă de un deficit major de conectivitate într-un moment în care schimbările de securitate din regiunea Mării Negre necesită măsuri infrastructurale urgente. Blocarea acestei infrastructuri strategice continuă să condamne orașul Ruse la cozi kilometrice de camioane.
Președinta Bulgariei a prezentat construcția noului pod ca pe un proiect întârziat critic, care trebuie ridicat urgent la cel mai înalt nivel politic între Sofia și București.
Context: două poduri la 406 kilometri de frontieră
Dimensiunea problemei devine clară dacă privim harta. România și Bulgaria împart aproximativ 406 kilometri de frontieră de-a lungul Dunării, însă în tot acest timp au fost construite doar două poduri.
Pentru comparație, în alte părți ale Europei, unde Dunărea traversează o singură țară, podurile apar la aproximativ fiecare 20 de kilometri. În Budapesta există opt.
Primul pod — „Podul Prieteniei” între Ruse și Giurgiu — a fost construit acum 70 de ani și inaugurat la 20 iunie 1954. În prezent, acesta este în reparație capitală pe partea bulgară. Al doilea pod — Vidin–Calafat — a fost construit de Bulgaria și deschis în 2013.
Pentru Bulgaria, construcția celui de-al treilea pod este văzută ca o șansă de dezvoltare pentru nordul țării — cea mai slab dezvoltată regiune economic. O analiză din 2018 a arătat că două treimi din teritoriul Bulgariei reprezintă o „deșertificare economică”, principala cauză fiind lipsa infrastructurii.
Pozițiile părților: unde apar divergențele
Cele două state membre ale UE nu reușesc de ani de zile să ajungă la un acord asupra unui singur proiect infrastructural — iar fiecare are propria logică.
România a susținut că prioritatea nu este construcția unui nou pod, ci realizarea lucrărilor de dragare a Dunării de către Bulgaria pentru a asigura navigabilitatea pe tot parcursul anului. Partea bulgară, la rândul său, consideră că nu este eficient să existe două poduri în același loc.
Potrivit autorităților bulgare, procedurile pentru al treilea pod peste Dunăre au fost amânate ani la rând, iar abia acum evaluarea de mediu începe să avanseze. Ministrul bulgar a menționat, de asemenea, că linia de feribot Ruse–Giurgiu ar putea prelua până la 25% din traficul podului, însă și aici cooperarea stagnează.
Prețul întârzierii
Într-un context în care competitivitatea regională și viteza logistică devin factori decisivi pentru investiții, lipsa unui al treilea pod peste Dunăre menține vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare și reduce atractivitatea proiectelor industriale în zona transfrontalieră.
Președinta Bulgariei a subliniat că acțiuni coordonate între Bulgaria, Grecia și România în fața Comisiei Europene ar avea o valoare suplimentară pentru atragerea investițiilor în conectivitate.
Pentru România, acest semnal venit din Sofia nu este doar un inconvenient diplomatic. Este un reminder destul de clar că infrastructura nu așteaptă: fiecare an de ezitare costă bani, influență și oportunități. În timp ce Bucureștiul analizează „rezervele”, vecinii numără pierderile.
