Pe 25 iunie, la Haga, a avut loc summitul anual NATO, unde liderii celor 32 de țări membre au reușit să adopte o singură decizie, dar extrem de importantă — majorarea cheltuielilor pentru apărare la 5%. Țările membre ale Alianței au avut un obiectiv comun: să ajungă la președintele SUA, Donald Trump, pe care au încercat să-l încânte cu o primire fastuoasă la palatul regal și cu cuvinte calde de admirație. Tactica a funcționat parțial: starea de spirit a liderului american a fost în general pozitivă, ceea ce a influențat desfășurarea și concluziile summitului.
Cu toate acestea, rezultatele întâlnirii lasă loc unui optimism rezervat, deoarece deciziile și acțiunile lui Trump depind de starea sa de spirit. Ceea ce spune președintele SUA azi, poate contrazice mâine, iar instabilitatea politicii trumpiste impune Alianței o atenție sporită și reacții rapide.
Se știe că, înainte de summit, Trump și-a exprimat îndoieli cu privire la aplicarea articolului 5 din Tratatul NATO privind securitatea colectivă. El a declarat că acesta poate fi interpretat în mod diferit, punând astfel sub semnul întrebării însăși fundația pe care se bazează securitatea Alianței. Această declarație a provocat îngrijorare în rândul statelor membre, care au încercat să-l convingă pe Trump să-și schimbe poziția înainte de începerea summitului și să recunoască validitatea articolului 5.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a depus eforturi maxime pentru ca Trump să fie mulțumit de vizita la Haga. În ajunul summitului, i-a trimis o scrisoare de laudă pentru atacurile asupra Iranului și de mulțumire pentru contribuția la apărarea Europei. Primirea oficială a președintelui american s-a desfășurat cu onoruri regale — cu cazare și dejun la palat.
Aceasta a dat roade: retorica lui Trump în timpul și după summit s-a schimbat într-adevăr. Țările membre s-au angajat să investească anual 5% din PIB în apărare, dintre care 3% vor merge direct către necesitățile militare, iar restul — pentru alte scopuri, inclusiv sprijinirea Ucrainei. Aceasta a fost cheia care l-a determinat pe Trump să confirme angajamentul față de articolul 5.
Totuși, în ultimele luni, SUA au încetat să mai fie o țară în care Europa își poate pune încrederea pentru propria securitate. Din cauza poziției lui Trump, documentul oficial al summitului nu conține pentru prima dată, de la începutul războiului pe scară largă din Ucraina, o condamnare directă a agresiunii ruse. În loc de aceasta, Rusia este denumită doar „o amenințare pe termen lung”, în timp ce anterior era calificată drept „cea mai serioasă și imediată amenințare”.
În plus, Trump a refuzat să sprijine aderarea Ucrainei la NATO, în ciuda faptului că toate celelalte țări membre au declarat că acest proces este „ireversibil”. Din cauza poziției sale, documentul final nu conține formulări concrete referitoare la aderarea Ucrainei. Astfel, singura decizie semnificativă a summitului a fost creșterea cheltuielilor pentru apărare.
„Uniți în fața unor amenințări și provocări serioase la adresa securității, inclusiv amenințarea pe termen lung pe care o reprezintă Rusia pentru securitatea euroatlantică, precum și amenințarea constantă a terorismului, aliații se angajează să investească anual 5% din PIB în necesități esențiale pentru apărare, precum și în cheltuieli legate de securitate și apărare, până în 2035”, se arată în document.
Este vorba nu doar despre majorarea cheltuielilor la 5%, ci despre investiții reale în forțe, capacități, resurse, abilitatea de descurajare și apărare, prevenirea și soluționarea crizelor, pregătirea de luptă și reziliența în fața amenințării reale din partea Federației Ruse. Liderii Alianței înțeleg că sprijinul acordat Ucrainei este o contribuție directă la protejarea Europei, iar dependența totală de Statele Unite nu mai este o opțiune sigură în actualul context geopolitic.
Un alt punct important din document privește securitatea Europei: „Aliații confirmă neschimbarea angajamentelor lor suverane de a sprijini Ucraina, a cărei securitate reprezintă o contribuție la securitatea noastră comună și, în acest scop, vor include donațiile directe pentru apărarea Ucrainei, precum și contribuțiile la industria sa de apărare, în calculul propriilor cheltuieli de apărare.”
Concluziile summitului NATO din 2025 pot fi considerate moderat pozitive: pe de o parte, liderii au adoptat o decizie care va întări militar Alianța și o va face mai protejată în fața amenințărilor externe; pe de altă parte, politica lui Trump împiedică serios obiectivele esențiale ale Europei, în special în ceea ce privește contracararea agresiunii ruse. Donald Trump a refuzat să-l numească pe dictatorul Vladimir Putin „adversar”, a refuzat să recunoască necesitatea aderării Ucrainei la NATO, dar a confirmat totuși importanța articolului 5 privind securitatea colectivă.
Un rezultat pozitiv constă și în faptul că necesitatea sprijinirii Ucrainei este acum consolidată și mai clar. O parte din bugetul NATO va fi direcționată spre descurajarea agresiunii ruse în estul Europei. Rămâne de văzut cât de repede vor reuși statele membre să-și îndeplinească angajamentele de majorare a cheltuielilor pentru apărare, deoarece până în 2035 mai este timp, însă amenințarea din partea Rusiei este deja prezentă și necesită un răspuns imediat.
Inna Volodina
Imagine: ilustrativă, sursa: (https://english.nv.ua/nation/nato-summit-in-the-hague-to-spotlight-iran-conflict-sideline-ukraine-50524505.html)