Summitul din Elveția, care s-a deschis la 15 iunie cu un număr mare de participanți, inclusiv lideri mondiali și reprezentanți ai organizațiilor internaționale, a reprezentat o victorie semnificativă pentru diplomația ucraineană. Odată cu izbucnirea războiului, Ucraina s-a îndreptat nu numai către Occident, ci și către țările din “sudul global”, a căror influență în lumea modernă este în creștere. Acest summit poate fi considerat o victorie asupra propagandei rusești, care nu a putut împiedica țările să își exprime atitudinea față de politica revanșardă a Kremlinului.
În condițiile crizei ONU și a altor structuri internaționale, care de fapt și-au pierdut influența asupra proceselor mondiale odată cu începutul războiului împotriva Ucrainei, o astfel de reuniune are o mare semnificație pozitivă. Este vorba de un dialog între liderii unor state situate pe continente diferite, care subliniază înțelegerea fragilității și a caracterului global al păcii în lume.
Summitul demonstrează, de asemenea, că autocrațiile inspirate de Putin nu vor avea succes pe scena mondială. Ultimatumurile și cererile de renunțare la teritorii bogate sunt acum percepute ca o manifestare a unei gândiri feudale absolute, depășită din punct de vedere moral și inacceptabilă în secolul XXI. Întâlnirea din Elveția s-a transformat într-o conversație sinceră despre realitățile actuale ale relațiilor internaționale și despre perspectivele comunității internaționale în fața revanșei ideologiilor imperiale, a neocolonialismului și a propagandei totale afișate de regimurile de tip Putin.
Din cauza agresiunii rusești împotriva Ucrainei, multe țări nu se mai simt în siguranță și sunt îngrijorate de perspectiva unui război “tentacular”. În lume se conștientizează tot mai mult faptul că Rusia s-ar putea să nu se oprească la Ucraina și că întreprinde deja acțiuni amenințătoare pentru a destabiliza situația economică și socio-politică din aceleași țări occidentale.
Țările din “sudul global” simt mai mult decât oricine altcineva ce înseamnă să fii în centrul intereselor rusești. Presiunea asupra vieții politice, jefuirea directă a resurselor naționale sub acoperirea companiilor militare private, confruntarea grupărilor teroriste cu civilii și distrugerea structurilor societății civile sunt caracteristicile neocolonialismului rusesc, a cărui lovitură este acum resimțită din plin de Ucraina.
Ucraina, care luptă de trei ani împotriva agresiunii rusești, este cea care a inițiat o conversație sinceră despre presiunea exercitată de autocrații asupra ordinii mondiale și despre modalitățile de a o contracara. Acest lucru dă speranța că multe conflicte locale și regionale, care afectează același “Sud global” de zeci de ani, vor deveni, de asemenea, subiect de discuție și soluționare.
Pacea modernă nu ar trebui să se bazeze pe ultimatumuri, ci pe respectarea strictă a principiilor dreptului internațional, a bunei vecinătăți și a respectului reciproc. Acesta este exact ceea ce Ucraina a încercat să obțină prin inițierea reuniunii globale din Elveția. Comunicatul final a reușit să reflecte cel mai important lucru – agresorul, în persoana Rusiei, nu are dreptul de a-și dicta condițiile și, astfel, de a încălca nu numai drepturile Ucrainei, ci și de a pune sub semnul întrebării întregul sistem al ordinii mondiale, amenințând cu o nouă escaladare.
Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a anunțat deja că, dacă Rusia va fi reprezentată la cea de-a doua reuniune a unui astfel de format, acest lucru se va întâmpla doar pentru că Kremlinul este gata să capituleze, ceea ce este posibil doar dacă lumea progresistă și civilizată cooperează în mod eficient pentru a preveni amenințarea Federației Ruse la adresa întregii lumi.