Summitul anual al G20 este un eveniment special pentru politica internațională, datorită numărului de participanți și importanței problemelor discutate în cadrul reuniunii. Anul 2023 a marcat cea de-a 18-a reuniune în acest format. A fost remarcabilă atât din punct de vedere al locației, cât și al așteptărilor privind rezultatul. Reuniunea la nivel înalt a avut loc la New Delhi și a fost prima conferință G20 organizată vreodată în Asia de Sud-Est.
Dacă vorbim despre așteptările de la deciziile luate în cadrul summitului, se aștepta să se discute și să se ajungă la acorduri privind condamnarea agresiunii rusești și luarea oricăror decizii care să fie în beneficiul Ucrainei. La urma urmei, cea de-a optsprezecea reuniune este prima conferință organizată într-un moment de conflict de o asemenea amploare ca războiul dintre Rusia și Ucraina. Au reușit liderii mondiali să ia decizii cu adevărat corecte sau rezultatele conferinței sunt un indicator al slăbiciunii și indeciziei rămase în minți? Despre acest lucru mai departe în material. Merită să începem cu evenimentele care au precedat summitul.
Ucraina nu se afla pe lista țărilor invitate. Dar președintele Rusiei, care este membru al G20, a fost inclus pe listă. Ministrul indian de externe, Subramanyam Jaishankar, a explicat că au decis să nu invite Ucraina deoarece G20 favorizează creșterea și dezvoltarea, nu rezolvarea conflictelor. Acesta, a spus el, ar trebui să aibă loc în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. De asemenea, este important să realizăm că India nu a semnat sau ratificat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, astfel încât Putin, dacă vine la New Delhi, nu riscă să fie arestat acolo în baza unui mandat al CPI.
Cu astfel de contribuții, nu este surprinzător faptul că nu a fost ușor să se ajungă la un consens la sfârșitul summitului G20 de la New Delhi, deoarece țările sunt foarte divizate în ceea ce privește o serie de chestiuni care au devenit esențiale la reuniunea liderilor celor mai puternice economii ale lumii, în special războiul din Ucraina. Adoptarea declarației finale de către participanții la summit a necesitat anumite concesii din partea tuturor.
Acest mediu a făcut ca rezoluția finală să fie cea mai puțin eficientă posibilă. Declarația finală condamnă “utilizarea forței” pentru a obține privilegii teritoriale; textul nu menționează în mod explicit agresiunea rusă în Ucraina. O expresie utilizată în 2022 în timpul precedentului summit G20 de la Bali, făcând referire la o rezoluție a Consiliului de Securitate care exprima “cel mai mare regret pentru agresiunea desfășurată de Federația Rusă împotriva Ucrainei”.
Astfel de formulări reprezintă o încercare a comunității internaționale de a flirta cu Moscova. Tezele menționate mai sus fac posibilă atât condamnarea directă a abuzurilor Rusiei și împiedicarea legitimării agresiunii sale, cât și obținerea unui consens cu Moscova prin semnarea împreună a Declarației de la Delhi. La secțiunea menționată mai sus (privind “utilizarea forței”), ei au adăugat, de asemenea, un paragraf în care se discută despre suferința teribilă și efectele dăunătoare cauzate de “toate conflictele din lume” – un punct important pentru țările din Sud care încearcă să reamintească faptul că “războiul din Ucraina nu este singurul din lume în acest moment”.
În plus, țările au declarat că salută “toate inițiativele relevante și constructive” care sprijină o pace “cuprinzătoare, justă și durabilă” în Ucraina. Și au remarcat, de asemenea, că amenințarea cu utilizarea armelor nucleare este inacceptabilă. Dacă analizăm documentul pentru apeluri specifice, există doar unul singur. Acesta se referă la pace sau la încetarea bombardamentelor asupra infrastructurii civile din Ucraina. Se referă la cereale. În declarație, comunitatea internațională face apel la punerea în aplicare a “acordului privind cerealele” privind transportul în siguranță al cerealelor, alimentelor și îngrășămintelor din Ucraina, precum și din Rusia.
Pe scurt, putem spune că summitul de la Delhi este doar un alt eveniment formal care nu rezolvă probleme specifice. Acest lucru este inacceptabil într-un război global. La urma urmei, în astfel de momente, agresorul simte că comunitatea mondială este încă ezitantă și nu este pregătită pentru o acțiune decisivă. Astfel de întârzieri și sughițuri costă viețile unor oameni reali, nu doar pierderi financiare. Iar dacă liderii mondiali doresc să obțină pacea și să prevină reapariția unor astfel de conflicte, ar trebui să acționeze aici și acum, nu să vorbească în teze vagi.