Pe 25 iunie, la Haga, a avut loc summitul anual NATO, unde liderii celor 32 de țări membre au reușit să adopte o singură decizie, dar extrem de importantă — creșterea cheltuielilor de apărare până la 5% din PIB. Țările membre ale Alianței au avut un scop comun: să ajungă la președintele SUA, Donald Trump, încercând să-l cucerească printr-o primire fastuoasă la palatul regal și prin cuvinte calde de admirație la adresa sa. Tactica a funcționat parțial: dispoziția liderului american a fost în general favorabilă, ceea ce a influențat desfășurarea și rezultatele summitului.
Cu toate acestea, concluziile reuniunii lasă loc pentru un optimism rezervat, deoarece deciziile și acțiunile lui Trump depind de starea sa de spirit. Ceea ce spune președintele SUA astăzi poate nega mâine, astfel încât instabilitatea politicii sale cere din partea Alianței vigilență și reacții rapide.
Se știe că, înaintea summitului, Trump și-a exprimat îndoiala față de aplicabilitatea articolului 5 al NATO privind apărarea colectivă. El a declarat că articolul poate fi interpretat în moduri diferite, punând astfel sub semnul întrebării fundamentul pe care se bazează securitatea Alianței. Această declarație a provocat îngrijorare în rândul statelor membre, care au încercat să-l convingă pe Trump să-și schimbe poziția înainte de summit și să recunoască validitatea articolului 5.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a depus toate eforturile pentru ca Trump să fie mulțumit de vizita sa la Haga. Cu o zi înainte, i-a trimis un mesaj de apreciere pentru atacurile împotriva Iranului și i-a mulțumit pentru contribuția la apărarea europeană. Întâmpinarea președintelui SUA a avut loc cu toate onorurile regale — inclusiv cazare și un prânz la palat.
Acest gest a dat rezultate: retorica lui Trump în timpul și după summit s-a schimbat vizibil. În special, țările membre s-au angajat să investească anual 5% din PIB în apărare, dintre care 3% vor merge direct către nevoi militare, iar restul către alte scopuri, inclusiv sprijinirea Ucrainei. Aceasta a fost o condiție esențială care l-a determinat pe Trump să-și reafirme angajamentul față de articolul 5.
Totuși, în ultimele luni, SUA au încetat să mai fie o țară în care Europa poate avea încredere deplină pentru propria sa securitate. Din cauza poziției lui Trump, documentul oficial al summitului nu conține, pentru prima dată în anii de război pe scară largă din Ucraina, o condamnare explicită a agresiunii ruse. În loc de aceasta, Rusia este numită doar „o amenințare pe termen lung”, în timp ce anterior era definită ca „cea mai gravă și imediată amenințare”.
Mai mult decât atât, Trump a refuzat să sprijine aderarea Ucrainei la NATO, în ciuda faptului că toate celelalte țări membre au declarat că acest proces este „ireversibil”. Tocmai din cauza poziției lui Trump, documentul final nu conține nicio formulare clară privind aderarea Ucrainei. Astfel, singura decizie concretă și semnificativă a summitului a fost creșterea cheltuielilor pentru apărare.
„Uniți în fața unor amenințări și provocări serioase la adresa securității, inclusiv amenințarea pe termen lung reprezentată de Rusia pentru securitatea euroatlantică, precum și amenințarea constantă a terorismului, aliații se angajează să investească anual 5% din PIB în nevoi esențiale de apărare, precum și în cheltuieli legate de securitate și apărare, până în anul 2035”, se arată în document.
Este vorba nu doar despre creșterea cheltuielilor până la 5%, ci despre investiții reale în forțe, capabilități, resurse, capacități de descurajare și apărare, prevenirea și gestionarea crizelor, pregătire pentru luptă și reziliență în fața amenințării reale reprezentate de Federația Rusă. Liderii Alianței înțeleg că sprijinirea Ucrainei este o contribuție directă la apărarea Europei, iar încrederea exclusivă în Statele Unite nu mai este o opțiune sigură în realitățile actuale.
Un alt punct important al documentului se referă la securitatea Europei: „Aliații confirmă caracterul suveran și neschimbat al angajamentelor lor de sprijinire a Ucrainei, a cărei securitate reprezintă o contribuție la securitatea noastră comună, și, în acest scop, vor include în calculul cheltuielilor lor de apărare donațiile directe pentru apărarea Ucrainei, precum și contribuțiile la industria sa de apărare.”
Concluziile summitului NATO din 2025 pot fi numite rezervat pozitive: pe de o parte, liderii au luat o decizie care va întări militar Alianța și o va face mai pregătită să facă față amenințărilor externe; pe de altă parte, politica lui Trump afectează grav obiectivele strategice ale Europei, în special în ceea ce privește contracararea agresiunii ruse. Donald Trump a refuzat să-l numească pe dictatorul Vladimir Putin un „adversar”, a refuzat să recunoască necesitatea aderării Ucrainei la NATO, dar a confirmat totuși importanța articolului 5 privind apărarea colectivă.
Un rezultat pozitiv suplimentar este că necesitatea sprijinirii Ucrainei a fost acum consfințită și mai ferm. O parte din bugetul NATO va fi direcționată pentru descurajarea agresiunii ruse în estul Europei. Acum totul depinde de cât de rapid vor acționa statele membre în îndeplinirea angajamentului lor de a crește cheltuielile pentru apărare — deoarece până în 2035 mai este timp, dar amenințarea din partea Rusiei este deja prezentă și necesită un răspuns imediat.
Inna Volodina
Imagine: ilustrativă, sursa: (https://www.euractiv.com/section/defence/news/with-new-focus-on-china-nato-patches-up-stormy-summit/)