Între 9 și 11 iulie va avea loc summitul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. În această perioadă, 32 de state membre și mai mulți invitați importanți se vor reuni în capitala SUA pentru a discuta probleme importante din sfera securității globale. În multe privințe, aceste probleme vor fi legate de Ucraina.
Unul dintre principalele lucruri cărora trebuie să le acordăm atenție la summit este formularea în declarația finală a perspectivelor de aderare a Ucrainei la NATO, întrucât redactarea acestui document, care de obicei se întinde pe mai multe pagini, durează de săptămâni întregi la sediul NATO din Bruxelles.
În acest moment, poziția Alianței este următoarea: Ucraina nu poate adera atât timp cât în țară există război, deoarece membrii nu doresc să fie implicați într-o confruntare directă cu Rusia. Acesta este motivul pentru care au fost dezvoltate diferite idei. Una dintre ele a fost propunerea de a permite ca clauza de apărare reciprocă a NATO (articolul 5) să se aplice teritoriului ucrainean controlat în prezent de Kiev, dar nu și părții ocupate de Moscova.
Cât de mult s-a apropiat Ucraina de NATO? Potrivit unor oficiali NATO familiarizați cu această evoluție, ideea este de a merge puțin mai departe decât declarația de la Vilnius din cadrul summitului din capitala Lituaniei de anul trecut. Ceea ce a fost nou acolo a fost faptul că aliații au recunoscut că Ucraina nu are nevoie de un așa-numit Plan de acțiune pentru aderare (MAP), un fel de “poartă” către aderare, care precizează diferitele reforme pe care țara trebuie să le întreprindă înainte de aderare. Acest pas a devenit de fapt redundant atunci când Finlanda a aderat cu o viteză record în 2023, iar Suedia un an mai târziu, fără a primi vreodată un PAM. În acest moment, problema nu mai sunt reformele, ci formatul de cooperare care va fi stabilit între Ucraina și NATO înainte de aderarea oficială.
Declarația de la Vilnius a făcut referire la summitul din 2008 de la București, când Ucraina a fost invitată pentru prima dată să adere, urmată de sugestia că “Ucraina va deveni membru al NATO”. Textul de la Vilnius a menționat, de asemenea, că “vom fi în măsură să trimitem Ucrainei o invitație de a adera la Alianță atunci când membrii Alianței vor fi de acord și condițiile vor fi îndeplinite”. La Washington, ar trebui să ne așteptăm la o formulare similară sau chiar aceeași de data aceasta, chiar dacă probabil nu va exista niciun angajament cu privire la vreo dată.
Așadar, ce poate câștiga Ucraina, pe lângă definirea vectorului său de dezvoltare în cadrul sistemului NATO? În primul rând, este de așteptat ca la summit mulți aliați să anunțe o creștere a livrărilor bilaterale de arme către Ucraina. Întrebarea, ca de obicei, va fi cât de repede vor ajunge armele pe câmpul de luptă.
Cu toate acestea, este demn de remarcat faptul că deciziile-cheie în favoarea Kievului au fost deja convenite. În primul rând, NATO va prelua coordonarea livrărilor de arme și muniții către țara devastată de război de la Grupul Ramstein condus de SUA, care reunește mai mult de 50 de țări predominant occidentale care s-au întâlnit aproape lunar de la invazia la scară largă a Ucrainei în februarie 2022. A doua decizie se referă la finanțarea militară pentru Ucraina. Contribuția celor 32 de aliați se va baza pe PIB-ul lor, chiar dacă acest lucru nu a fost încă decis pe deplin. Se preconizează că acestea vor fi tranșe de numerar specific noi pentru a sprijini efortul militar.
La summit vor mai avea loc două sesiuni de lucru complete. Prima se va ocupa de esența alianței – cât de bine este pregătită NATO în cazul unui atac din partea Federației Ruse. Anul trecut, Vilnius a adoptat o serie de planuri de apărare regională pentru a proteja “fiecare centimetru din teritoriul NATO”. Acum este vorba de a testa dacă planurile funcționează cu adevărat. A doua sesiune va fi dedicată evaluării amenințărilor din partea Chinei.
Ca și la ultimele două summituri, la reuniune vor participa liderii celor patru parteneri NATO din Asia-Pacific – Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Coreea de Sud. Este de așteptat să fie semnate numeroase acorduri de cooperare în domenii precum apărarea cibernetică și securitatea maritimă.
Însă principala întrebare la care Alianța va trebui să răspundă este cea a răspunsului oportun la provocările Rusiei. La urma urmei, agresorul distruge zilnic orașe ucrainene cu rachetele sale, iar asistența eficientă din partea statelor membre NATO ar putea fi pârghia care nu numai că ar opri teroarea rachetelor, dar ar face posibilă și inducerea Rusiei și a președintelui rus autoproclamat personal Vladimir Putin la negocieri.