La 27-28 iulie, la Sankt Petersburg a avut loc un alt summit Rusia-Africa, care nu s-a ridicat la înălțimea speranțelor Kremlinului. Majoritatea liderilor africani au întors spatele Rusiei din cauza retragerii acesteia din “acordul privind cerealele”, care a asigurat hrana pentru populația majorității țărilor africane. Reprezentanții a 17 din cele 54 de state au venit la reuniune – restul au refuzat să participe, numind acordul zădărnicit o “lovitură de cuțit în spate”. Primul summit între cele două națiuni a avut loc în 2019, unde niciuna dintre țări nu a refuzat invitația.
“De la început, Acordul privind cerealele a furnizat alimente unor țări precum Somalia, Kenya, Etiopia și Sudan. Un total de 30 de milioane de tone de cereale ucrainene au fost exportate din Ucraina. Prin retragerea din acord, Rusia și-a demonstrat indiferența față de posibila desfășurare a unei crize alimentare globale și a dovedit că parteneriatul Kremlinului cu țările africane este doar în propriul său beneficiu.
Rusia este cunoscută ca o țară agresoare, care acționează în conformitate cu convingerile sale imperialiste. Izolarea mondială a determinat statul să caute parteneri slabi din punct de vedere economic, care pot fi manipulați. Blocada și încercările de distrugere a exporturilor ucrainene după retragerea din Inițiativa privind cerealele din Marea Neagră au distrus încrederea majorității liderilor africani în conducerea Rusiei. Rusia țintește în mod deliberat porturile ucrainene și instalațiile de depozitare a cerealelor pentru a provoca crize alimentare și foamete în masă, inclusiv în țările africane dependente de exporturi.
Kremlinul consideră că decizia de a nu participa la summit este o consecință a presiunilor din partea Occidentului. Cu toate acestea, unii reprezentanți ai statului au declarat că motivul anulării vizitei a fost securitatea alimentară, pe care Rusia a pus-o în pericol. De fapt, sectorul alimentar a fost pus în pericol imediat după izbucnirea unui război la scară largă. Scopul Rusiei, chiar și atunci, nu a fost doar de a cuceri teritoriile ucrainene, ci și de a alimenta haosul prin șantajarea comunității internaționale pe teritoriile altor state.
Rusia este ipocrită față de statele africane: în fața acestora, guvernul rus ridică în mod demonstrativ temele egalității, păcii și drepturilor omului, dar distruge cu mâna sa securitatea acestor țări, încearcă să mituiască liderii africani cu daruri prețioase, promite livrări gratuite de cereale care nici măcar nu se apropie de compensarea pierderilor cauzate de blocada portuară. În perioada premergătoare summitului, propaganda rusă a aclamat lovitura de stat din Niger, ceea ce dovedește atitudinea neocolonială disprețuitoare a Rusiei.
Rezultatele summitului de două zile
În prima zi a summitului, Puti a recurs la declarații de mare anvergură: a promis să închidă ochii la datoria de 23 de miliarde de dolari în schimbul demonstrării unor relații bune cu Kremlinul, cereale gratuite, ajutor pentru studenții care se înscriu în instituțiile de învățământ rusești, cooperare în domeniul energiei nucleare cu cea mai săracă țară africană, Zimbabwe, și explorarea comună a spațiului. În teorie, propunerile dictatorului rus sunt destul de favorabile pentru partea africană, dar Rusia rareori se ține de promisiuni și acorduri, așa că este posibil ca declarația să fi fost făcută pentru a liniști temporar partenerii.
Comportamentul liderilor africani în a doua zi a summitului a fost o surpriză pentru Kremlin – aceștia au cerut Rusiei să lase Ucraina în pace și să oprească războiul. Unii reprezentanți au refuzat cereale gratuite, subliniind importanța reluării “acordului privind cerealele” zădărnicit. Președintele sud-african a subliniat că Rusia trebuie să respecte Carta ONU.
Mulți experți consideră că summitul Rusia-Africa este un element de distragere a atenției de la evenimentele recente. Primul este rebeliunea internă condusă de Prigozhin, care a arătat slăbiciunea Rusiei ca stat, iar al doilea este absența lui Putin de la summitul din Africa de Sud din cauza mandatului de arestare emis de Curtea Penală Internațională. Chiar și pentru partea africană, declarațiile lui Putin nu mai sună convingător, iar relațiile dintre state sunt din ce în ce mai tensionate.
Atitudinea PBC Wagner față de țările africane
În ajunul summitului, a fost văzut șeful PBC Wagner, Evgheni Prigojin, care în urmă cu o lună a făcut o rebeliune nereușită împotriva regimului lui Putin. Potrivit ISW, apariția liderului Wagner a fost menită să le demonstreze reprezentanților africani intenția lui Prigozhin de a rămâne o persoană importantă pe continentul lor. Scopul său este de a le dovedi liderilor africani că angajarea cu ACC Wagner este un câștig pentru ei. Institutul raportează că Priogozhin nu a participat la summit, dar a interacționat în mod activ cu toți invitații, implantând în ei idei pro-rusești.
Intențiile lui Prioghin demonstrează o stare de spirit a relațiilor ruso-africane construite pe șantaj, imperialism și neocolonialism. Scopul prezenței Wagner PBC pe continentul african este foarte simplu – în acest fel, Rusia dorește în continuare să destabilizeze situația internă din țările respective, în special prin incitarea opiniilor anti-NATO și pro-ruse. În plus, grupul este implicat în jefuirea resurselor – în ultimul an se știe despre un miliard de dolari pe care “Wagner” l-a câștigat din aurul african furat.
Rezultatul summitului de două zile este foarte dezamăgitor pentru Kremlin: starea de spirit și comportamentul părții africane au dus Rusia și mai departe în izolare. Consecințele deciziilor rusești au afectat la nivel global continentul, deschizând ochii multor țări africane asupra adevăratelor intenții ale statului terorist. Încercările de a “atrage” parteneri cu promisiuni zgomotoase au fost mai degrabă nereușite, întrucât investițiile Rusiei în Africa reprezintă doar 1% din investițiile sale străine directe pe continent. Putin ar putea profita de situație, ar putea reînnoi “acordul privind cerealele” și ar putea acționa ca un “salvator” al hranei lumii. Cu toate acestea, poziția actuală a Rusiei în lume nu îi va permite niciodată să își recâștige influența de odinioară.