Fiecare țară își are propria politică de a oferi angajaților concedii anuale plătite. Multe state au concedii de odihnă de câte 25 de zile, iar într-o țară nu departe de România, concediul este de 28 de zile anual, potrivit sursei.
Estonia -28 de zile de concediu de odihnă
Politica de concediu din Estonia este una dintre cele mai generoase din Europa.Programul de lucru standard în Estonia este de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Durata unui schimb nu poate depăși 12 ore.
Orele suplimentare sunt permise de comun acord cu angajatorul. Programul de lucru împreună cu orele suplimentare nu poate depăși o medie de 48 de ore pe săptămână, pentru mai mult de 4 luni.
Durata vacanței anuale este de 28 de zile. E și mai lungă în cazul unor profesii, cum ar fi funcționarii de stat și oficialii administrației publice locale, cadrele didactice, personalul academic sau științific.
Sărbătorile naționale și sărbătorile legale nu sunt incluse în calculul duratei vacanțelor. Angajatului i se poate acorda concediu fără plată la cererea sa pentru o perioadă stabilită prin acordul părților.
În caz de boală, salariatului i se poate acorda până la 182 de zile calendaristice de concediu medical plătit (maxim 250 de zile pe an). Salariul brut în această perioadă este de 70% din salariul mediu din ultimii ani. Angajatorul plătește salariul din a 4-a până la a 8-a zi de boală și statul începând cu a 9-a zi.
Danemarca- cinci săptămâni de concediu plătit pe an.
În calitate de angajat în Danemarca, aveți dreptul la cinci săptămâni de concediu plătit pe an. Când sunteți într-o companie timp de o lună, aveți dreptul la un concediu de 2,08 zile libere. Aceasta echivalează cu cinci săptămâni de concediu plătit (25 de zile) la care angajații cu normă întreagă au dreptul la fiecare an.
Chiar dacă nu lucrați pentru o lună întreagă, dreptul la concediul plătit este calculat proporțional cu numărul de zile pe care le-ați lucrat . Prin urmare, dacă ați lucrat timp de două săptămâni, ați fi eligibil pentru o 1,04 zile de concediu. Rotunjit, o zi.
Angajatorii sunt obligați să ofere cel puțin trei săptămâni de concediu neîntrerupt între începutul lunii mai și sfârșitul lunii septembrie. Această obligație este supusă condiției ca lucrătorii să își depună cererile de concediu cu cel puțin trei luni înainte de ziua în care este programat să înceapă.
În restul lunilor din an, lucrătorilor li se permite să-și ia concediu plătit oricând doresc, cu condiția să notifice cu o lună în avans.
Legea Daneză a Sărbătorilor a fost adoptată acum aproape 100 de ani (la 13 aprilie în 1938) și protejează dreptul angajatului la concediu plătit.
Finlanda- 30 de zile de concediu pe an
În relațiile de muncă finlandeze, câștigați credite de vacanță în funcție de durata și natura contractului de muncă. Standardul este ca angajații să beneficieze de 30 de zile de concediu pe an. De obicei, oamenii petrec patru săptămâni din aceasta (24 de zile de vacanță) în timpul verii și o săptămână (6 zile de vacanță) în timpul iernii.
Mijlocul verii este un moment foarte important pentru concedii, când toată lumea vrea să meargă în vacanță. De fapt, peste o treime din forța de muncă finlandeză este în vacanță în iulie.
Finlandezii preferă să meargă în concediu în sudul Europei. În ultimii ani, cele mai populare destinații au fost Grecia, urmată la mare distanță de Turcia, Spania, Italia și Croația.
Luxemburg- liber 25 de zile lucrătoare pe an
Luxemburg este una dintre țările europene cu cele mai multe zile de vacanță plătite. Durata legală a concediului de odihnă anual este stabilită la minim 25 de zile lucrătoare pe an. În plus, un acord colectiv sau individual între angajator și angajat poate include zile suplimentare de concediu pentru angajat.
Anumite categorii de muncitori au concedii suplimentare: 6 zile lucrătoare pe an pentru invalizii de război, victimele accidentului de muncă și lucrătorii cu handicap și 3 zile lucrătoare pe an pentru inginerii din industria minieră.
Salariatului sau ucenicului care n a putut beneficia de o perioadă de odihnă continuă de 44 de ore pe săptămână i se acordă o zi de concediu suplimentar pentru fiecare perioadă de 8 săptămâni, succesive sau nu.
Orice angajat, indiferent de programul său de lucru (part time, full time etc.) sau de tipul de contract (de durată determinată sau permanentă), are dreptul la concediu anual plătit. Un angajat care lucrează cu fracțiune de normă (inclusiv concediu parental cu fracțiune de normă) beneficiază de concediu anual calculat proporțional cu programul său de lucru săptămânal. Pentru a fi eligibil, trebuie mai întâi să fi lucrat o perioadă neîntreruptă de 3 luni pentru același angajator.
Se interzice desfășurarea activității plătite în timpul concediului. Dacă nu respectați această condiție, veți pierde indemnizația de concediu. Nu puteți renunța la concediul la care aveți dreptul, nici măcar în schimbul unei plăți compensatorii, cu excepția cazului în care relația de muncă este încetată.
Norvegia- patru săptămâni și o zi de concediu plătit în fiecare an
Legea vacanțelor (Ferieloven), completată de contractele colective, oferă cadrul general pentru concediile anuale în Norvegia. Fiecare angajat are dreptul la patru săptămâni și o zi de concediu plătit în fiecare an calendaristic. Dacă societatea are și un contract colectiv, la cinci săptămâni de concediu pe an.
Angajații cu vârsta peste 60 de ani au dreptul la o săptămână suplimentară de concediu.
Sâmbăta este considerată zi lucrătoare. Plata concediului se bazează pe venitul persoanei din anul calendaristic precedent.
Angajații bolnavi pot rămâne în afara serviciului timp de trei zile calendaristice consecutive fără certificat medical.
Franța- 30 de zile lucrătoare de concediu anual
Un angajat cu normă întreagă i se alocă 2,5 zile lucrătoare de concediu plătit pe lună. Aceasta reprezintă 30 de zile lucrătoare (adică 5 săptămâni a 6 zile lucrătoare – sunt incluse sâmbăta) pentru un an întreg de muncă.
Acesta este numărul minim legal pentru un lucrător cu normă întreagă. Weekend-urile și sărbătorile legale nu sunt considerate zile de concediu.
S-ar putea să vă aflați într-o situație în care numărul de zile de vacanță pe care le-ați acumulat nu este un număr întreg. De exemplu, dacă ați lucrat timp de 7 luni, aceasta înseamnă 17,5 zile de concediu plătit. În această situație, numărul de zile este rotunjit la următorul număr întreg. În exemplul nostru, 17,5 devine de fapt 18 zile.
Concediul trebuie supus aprobării angajatorului, care are dreptul să refuze (dacă e o perioadă cu activitate intensă în firmă sau dacă presupune un risc pentru operațiunile companiei etc.). Concediul trebuie aprobat cu cel puțin o lună înainte de începerea lui, iar în acel interval de o lună nu mai poate fi făcută nicio schimbare.
Există câteva restricții cu privire la momentul în care să vă folosiți zilele de concediu. De exemplu, este obligatoriu să folosiți cel puțin 12 zile de concediu între 1 mai și 31 octombrie. Zilele rămase pot fi luate pe tot parcursul anului, după cum doriți (sau deloc dacă doriți).
În anumite condiții și în anumite industrii, un acord de ramură poate specifica perioade ale anului în care angajații pot sau nu pot merge în concediu.
Polonia- angajații care lucrează mai mult de zece ani au dreptul la 26 de zile de concediu plătit pe an
Toți angajații au dreptul la o vacanță anuală plătită. Durata concediului de odihnă este determinată de anii în care angajatul a lucrat. Angajații care lucrează mai puțin de zece ani au dreptul la 20 de zile de concediu plătit pe an, iar angajații care lucrează mai mult de zece ani au dreptul la 26 de zile de concediu plătit pe an.
De asemenea, angajații pot folosi timpul petrecut în învățământ ca vechime la calculul concediului. De exemplu, un angajat care are o diplomă de studii superioare primește echivalentul a opt ani de muncă.
Angajații pot trece zilele de concediu neutilizate în anul următor. Angajații trebuie să utilizeze zilele de concediu de transfer până la 30 septembrie a anului următor, altfel acestea se pierd.