În contextul războiului pe care Rusia îl poartă împotriva Ucrainei de peste o mie de zile, cel mai lung conflict din Europa de la al Doilea Război Mondial, chestiunea centrală a politicii internaționale nu este doar găsirea căilor spre pace, ci și definirea naturii și condițiilor acestei păci. Însă pacea presupune dorința reciprocă a părților implicate. Declarațiile și manevrele diplomatice recente ale Moscovei demonstrează clar că Rusia nu urmărește acorduri juste, spre deosebire de Ucraina, care continuă să arate disponibilitate pentru un dialog constructiv.
Poziția Ucrainei: Deschidere spre dialog
Kievul a confirmat în mod repetat disponibilitatea de a iniția negocieri fără condiții prealabile, ceea ce reflectă încrederea în poziția sa, bazată pe reziliența societății ucrainene și sprijinul partenerilor occidentali. Această abordare contrastează cu strategia Rusiei, care impune constant noi cerințe, încercând să reducă nivelul dialogului și să evite o întâlnire directă între liderii celor două țări. Declarațiile lui Iuri Ușakov, consilier al președintelui rus, și ale ministrului de externe Serghei Lavrov, care vorbesc despre nevoia de „pregătire minuțioasă” sau „condiții suplimentare”, maschează un adevăr evident: Kremlinul se teme de negocieri directe la cel mai înalt nivel. O conversație deschisă cu președintele Ucrainei ar expune lipsa argumentelor reale ale Rusiei pentru continuarea războiului.
Retorica Rusiei: Pace declarativă, agresiune reală
Retorica Kremlinului despre „disponibilitatea pentru negocieri” este în contradicție cu acțiunile sale. Declarațiile despre acorduri de pace sunt doar o fațadă pentru agresiune. În paralel cu aceste declarații, Rusia lansează zilnic atacuri cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene. Kiev, Kremenciuk, Kostiantînivka, Odesa, Luțk și Mukacevo au fost ținte repetate ale atacurilor masive, care ucid civili, rănesc sute de oameni și demonstrează că Rusia nu dorește pacea, ci folosește discursul despre aceasta ca pretext pentru continuarea agresiunii.
Atacurile zilnice asupra locuințelor ucrainenilor arată că orice armistițiu fără garanții internaționale solide ar fi doar o pauză înainte de noi agresiuni. Kremlinul privește negocierile doar ca pe un instrument de câștigare a timpului pentru pregătirea unor noi atacuri.
Narativele false ale Rusiei
Afirmațiile Moscovei despre presupusa „încălcare a drepturilor vorbitorilor de limbă rusă în Ucraina” rămân un narativ central al propagandei rusești încă din 2014. Realitatea demonstrează că aceasta este o manipulare menită să justifice agresiunea. Declarațiile lui Lavrov confirmă că Rusia nu urmărește doar ocuparea anumitor teritorii, ci controlul politic asupra întregii Ucraine. Acest lucru subliniază lipsa intenției sincere a Kremlinului de a pune capăt războiului.
Absurditatea pretențiilor teritoriale ale Rusiei a fost explicată elocvent de cancelarul german Friedrich Merz, care a comparat cererea Moscovei de a „ceda Donbasul” cu o ipotetică cerere adresată SUA de a renunța la Florida. Aceasta ilustrează natura aberantă a revendicărilor Rusiei.
La fel de absurde sunt propunerile Moscovei privind așa-numitele „garanții de securitate” oferite de Rusia însăși. Un agresor nu poate fi, prin definiție, un garant al păcii. Formula propusă de Kremlin la Istanbul în 2022 presupunea practic capitularea Ucrainei, oferind Rusiei dreptul de a bloca orice ajutor occidental. Reînvierea acestui scenariu este doar o încercare de a legitima agresiunea sub pretextul păcii. Totuși, în 2025, situația economică, politică și militară nu mai este în favoarea Rusiei.
Eșecurile militare și economice ale Rusiei
După peste o mie de zile de război, Rusia a capturat mai puțin de 1% din teritoriul Ucrainei, ceea ce demonstrează incapacitatea armatei ruse de a-și atinge obiectivele strategice. Kremlinul își epuizează resursele umane, numărul contractanților din armata rusă scade, iar rezervele de „carne de tun” se reduc rapid. Strategia tradițională rusească de a lupta prin superioritate numerică nu mai funcționează. Resursele umane sunt esențiale nu doar pe câmpul de luptă, ci și pentru economia în ansamblu, iar lipsa lor lovește direct în inima mașinăriei de război a Kremlinului.
Stabilitatea Ucrainei și a Europei
Viitoarea stabilitate a Ucrainei și a Europei depinde de menținerea unei armate ucrainene puternice. Nicio înțelegere nu poate limita efectivele sau capacitatea de luptă a unei armate care a devenit principalul factor de descurajare și trebuie să rămână garantul principal al securității Ucrainei. În plus, desfășurarea unui contingent militar internațional ar putea servi ca o măsură preventivă împotriva unui nou atac și ca o garanție reală a păcii.
O altă problemă crucială este responsabilitatea Rusiei. Ignorarea subiectului reparațiilor în negocieri ar submina principiile dreptului internațional. Fără a obliga agresorul să plătească despăgubiri, se creează un precedent periculos, în care țara-victimă este nevoită să-și reconstruiască singură infrastructura distrusă. Familiile victimelor agresiunii ruse au dreptul legitim la compensații, nu doar la cuvinte de susținere.
Unitatea Occidentului și sprijinul pentru Ucraina
Unitatea SUA și a Europei, confirmată la recentele întâlniri internaționale, a reprezentat o lovitură semnificativă pentru planurile Kremlinului de a diviza aliații și de a impune propria viziune asupra „acordului”. Întâlnirile recente de la Washington au demonstrat că SUA și Europa rămân unite în sprijinul Ucrainei. Principiul „Nimic despre Ucraina fără Ucraina” a devenit fundamentul negocierilor internaționale, excluzând orice înțelegeri pe la spatele Kievului. Inițiativa „coaliției doritorilor”, prezentată de Marea Britanie și Franța, a fost propusă ca un mecanism de garanții de securitate.
Evident, Vladimir Putin, supraestimându-și forțele și prins în capcana propriilor manipulări, încearcă acum să câștige timp. Însă unitatea Occidentului în neutralizarea influențelor rusești, presiunea sancțiunilor și sprijinul constant pentru Ucraina pot pune capăt acestui război în condiții favorabile atât Ucrainei, cât și lumii democratice.
Concluzie
Ucraina, demonstrând disponibilitatea pentru negocieri fără condiții prealabile și beneficiind de sprijinul ferm al aliaților, își afirmă poziția justă și puternică. Rusia, repetând aceleași „mantre politice”, folosește retorica păcii ca o acoperire pentru război. O pace adevărată este posibilă doar prin presiune constantă asupra Kremlinului, prin sancțiuni eficiente, sprijin militar pentru Ucraina și responsabilitate clară pentru agresor.