Pregătirea negocierilor din Arabia Saudită pentru încetarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei ridică multe întrebări, cea mai importantă fiind: de ce se iau decizii cruciale despre Ucraina fără participarea sa directă? În ciuda sprijinului internațional pentru Kiev, negocierile de culise dintre SUA și Rusia creează un precedent periculos, în care viitorul suveranității ucrainene ar putea deveni obiect de tranzacționare geopolitică.
Potrivit Reuters, delegațiile SUA și Rusiei se vor întâlni în curând în Arabia Saudită pentru a discuta posibile căi de oprire a războiului. Deși Ucraina este principalul subiect al acestui conflict, Kievul nu a fost invitat la aceste negocieri. Președintele Volodimir Zelenski a declarat deja că Ucraina nu va participa la niciun dialog cu Rusia fără consultări prealabile cu partenerii săi strategici. În același timp, convorbirile telefonice dintre președintele american Donald Trump și Vladimir Putin, precum și cele dintre secretarul de stat american Marco Rubio și ministrul de externe rus Serghei Lavrov, indică scenarii posibile de soluționare a conflictului fără a lua în considerare interesele Ucrainei.
Excluderea Kievului din negocierile strategice va duce la o serie de riscuri critice. Ucraina riscă să-și piardă subiectivitatea în relațiile internaționale și să devină un obiect al înțelegerilor dintre marile puteri. Această situație amenință cu compromisuri geopolitice, în care alte țări ar putea accepta un conflict înghețat sau chiar o pierdere parțială a teritoriului ucrainean. Absența Ucrainei de la negocieri ar submina, de asemenea, încrederea Kievului în aliații săi internaționali și ar pune la îndoială disponibilitatea acestora de a apăra valorile democratice.
Ucraina trebuie să stabilească clar liniile sale roșii în orice negociere. În primul rând, niciun acord nu poate fi semnat fără participarea directă a părții ucrainene. În al doilea rând, orice înțelegere trebuie să includă garanții clare și obligatorii din punct de vedere juridic privind securitatea, inclusiv sprijin militar și financiar. În al treilea rând, nu poate exista nicio concesie care să contravină suveranității și integrității teritoriale ale Ucrainei. Fără aceste condiții, orice proces de pace riscă să fie doar o manevră diplomatică fără rezultate reale.
Orice negocieri privind încetarea războiului din Ucraina sunt imposibile fără garanții de securitate clare și fiabile. Cu toate acestea, istoria cunoaște multe exemple în care astfel de garanții s-au dovedit a fi doar declarații politice fără un mecanism real de protecție. Ucraina are deja o experiență amară cu garanțiile internaționale. Memorandumul de la Budapesta din 1994, semnat de SUA, Marea Britanie și Rusia, promitea Ucrainei integritatea teritorială în schimbul renunțării la armele nucleare. Totuși, în 2014, aceste garanții au fost ignorate. Pentru a evita repetarea istoriei, Ucraina are nevoie de un tratat clar de securitate, care să includă sprijin militar în caz de agresiune nouă, acces garantat la armament modern și asistență financiară și economică pentru reconstrucția țării.
Rusia a încălcat în mod repetat acordurile internaționale, motiv pentru care declarațiile diplomatice nu pot sta la baza securității Ucrainei. Singurul mecanism real este un tratat de securitate bazat pe angajamentele aliaților occidentali, care prevede acordarea automată de asistență militară în cazul unei noi agresiuni. Cel mai eficient mecanism de garanții ar fi aderarea deplină a Ucrainei la NATO. Cu toate acestea, din cauza factorilor geopolitici, acest proces ar putea dura ani de zile. Între timp, Ucraina poate obține garanții bilaterale de securitate din partea partenerilor cheie, în special SUA și Marea Britanie.
Agresiunea rusă împotriva Ucrainei nu este un conflict regional izolat, ci reprezintă o amenințare la adresa ordinii globale de securitate. Este important să înțelegem că acest conflict afectează nu doar Ucraina, ci întreaga lume democratică.
Rusia a încălcat toate principiile fundamentale ale dreptului internațional, inclusiv suveranitatea și integritatea teritorială a statelor, dreptul națiunilor la autodeterminare și inadmisibilitatea schimbării granițelor prin forță. Dacă Rusia își atinge obiectivele agresive, acest lucru va deschide calea pentru conflicte similare în alte regiuni ale lumii.
Kremlinul folosește de mult timp metode hibride de război – atacuri cibernetice, propagandă, asasinate politice și activități subversive. Scopul său nu este doar distrugerea Ucrainei, ci și destabilizarea Europei și subminarea unității NATO. Ajutorul acordat Ucrainei nu este doar un act de solidaritate, ci o necesitate strategică pentru întreaga lume democratică. Slăbirea Ucrainei va însemna noi amenințări pentru Polonia, țările baltice și întreaga Europă. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei este o provocare la adresa ordinii mondiale. Sprijinirea Kievului este singura modalitate de a opri agresorul și de a proteja nu doar Ucraina, ci și întreaga Europă de viitoare conflicte.
Ucraina trebuie să decidă cine va fi la masa negocierilor și să nu permită forțelor externe să dicteze condițiile păcii. Fără o poziție clară a Kievului și a partenerilor săi internaționali, orice acord de pace riscă să fie instabil și ineficient. Ucraina luptă nu doar pentru propria libertate, ci și pentru securitatea întregii lumi democratice.