În 1950, ponderea românilor de peste 65 de ani în totalul populației era de 7,16%. După Revoluție, a a urcat la puțin peste 10%, iar din 2003 a trecut pragul de 14%, prag care este adesea folosit pentru a defini o societate îmbătrânită. Anul trecut ne-am apropiat de 20% iar estimările INS pentru următorii 25 de ani ne apropie de o pondere de 30% a seniorilor.
În 2003, când am trecut pragul societății îmbătrânite, România avea un PIB/cap de locuitor de circa 2.680 de dolari. În 1994, când Japonia a trecut pragul de 14% al ponderii seniorilor, era de aproape 15 ori mai bogată, având un PIB pe cap de locuitor de 39.953 USD
Acesta este unul din marile obstacole în calea dezvoltării viitoare a României. Pentru a-și proteja cetățenii în vârstă, dintre care mulți sunt săraci, guvernul va trebui să cheltuiască mai mult pentru îngrijirea sănătății și pentru plata pensiilor acestora. Problema devine și mai serioasă după 2030, când se va pensiona o cohortă importantă- decrețeii.
Îmbătrânirea rapidă și creșterea economică mai lentă vin la pachet în economiile emergente, cum e și cea a României.
O altă ecuație de rezolvat ține de faptul că în țările sărace trebuie să te gândești la timp care va fi nivelul pensiei și să începi să pui bani deoparte mai din tinerețe.
Convingerea noastră este că lumea se va schimba. De la o lume deflaționistă la una puternic inflaționistă, spun autorii uneia din cele mai bine prizate cărți pe teme demografice: „Marea inversare demografică”, Charles Goodhart și Manoj Pradhan (apărută în 2020)
Mai simplu spus, îmbunătățirile raportului de dependență sunt în general deflaționiste, deoarece lucrătorii produc mai mult decât consumă, în timp ce persoanele dependente consumă, dar nu produc.
Înrăutățirea bruscă a ratelor de dependență înseamnă că persoanele dependente care consumă, dar nu produc îi vor depăși pe salariații care generează venituri. Rezultatul inevitabil va fi inflația, spun cei doi autori.
Din ce în ce mai mulți dintre noi vom trăi vieți mai lungi, dar deocamdată nu e clar de unde vor veni resursele care vor permite bătrânilor să consume după pensionare.
„Seniorii reprezintă o puternică mașină de vot care se prezintă la urne în proporție mai are decât tinerii”
Există trei alternative, spun cei doi economiști: Prima este creșterea vârstei de pensionare . A doua alternativă este ca lucrătorii să-și finanțeze propria pensie economisind mai mult. Deși e foarte dificil la 25 de ani să te gândești cum te vei descurca la 85 de ani șu cei nevoie vei avea atunci. Iar al treilea canal este ca statul să impoziteze mai mult lucrătorii și să folosească acei bani pentru a-i transfera către bătrâni- atât pentru asistență medicală, cât și pentru pensii.
Cei doi autori mizează pe ultimul scenariu și explică și de ce: „În primul rând, pensiile persoanelor în vârstă au fost în general protejate de guverne. Apoi, seniorii reprezintă o puternică mașină de vot care se prezintă la urne în proporție mai are decât tinerii. Ponderea în creștere a alegătorilor în vârstă în cadrul electoratului este un solid argument pentru creșterea pensiilor. Rețineți că promisiunile de menținere sau creștere a pensiilor au reprezentat adesea o parte semnificativă a manifestelor partidelor politice populiste, de ex. în Italia în 2018”
Inegalitatea și sărăcia sunt uriașe, iar așa ceva e speculează politic la maxim, mai ales în ani electorali
Dacă eliminăm milionarii în lei (circa 60.000 de români au depozite bancare de cel puțin 1 mil. lei), restul populației abia dacă are 2000 de euro puși la saltea, spune Florian Neagu, Director al Direcției de Stabilitate Financiară din BNR.. Polarizarea e de unu la 100, spune Neagu.
- Avem niște probleme cu capitalul uman. Trei, mai precis: Prima, că suntem tot mai puțini – avem o scădere a populației de circa un milion de persoane între cele două recensăminte (2011-2021). A doua, că suntem tot mai bătrâni. Indicele de îmbătrânire demografică s-a depreciate foarte mult, cu 20 de puncte procentuale, de la 101% la 121% cât e în prezent. Iar al treilea lucru este legat de educație, unde deși nivelul în ultimul deceniu s-a îmbunătățit semnificativ, în continuare suntem pe ultimul loc în ierarhia europeană. Pe scurt, suntem tot mai puțini, tot mai bătrâni și cu grad de educație relativ modest, ceea ce constituie o vulnerabilitate a capitalului uman al acestei țări. Această vulnerabilitate va avea o implicație asupra stabilității financiare. Nu azi, nu mâine, dar în 10-20 de ani vom ajunge să o decontăm
Când sunt întrebați românii de ce nu au conturi curente la bănci, iată răspunsurile: cei mai mulți – 42% – spun că nu au bani suficienți, explică Neagu.
Creșterea inegalității sociale este speculată de partidele populiste- de stânga sau de dreapta, după caz. Exemplele sunt ușor de dat: Trump în America, Brexit în Marea Britanie, Liga Nordului în Italia, Rassemblement National în Franța, AFD în Germania, Orban în Ungaria, Drept și justiție în Polonia etc.