În aceste zile, pe 21-22 martie, la Strasbourg, are loc cea de-a doua reuniune a Grupului de lucru central al Coaliției pentru înființarea unui tribunal care să investigheze crimele de agresiune împotriva Ucrainei. Evenimentul este incredibil de important. Pentru că arată țării agresoare și aliaților săi, atitudinea comunității mondiale față de rezultatele războiului și consecințele acestuia.
Istoricul creării tribunalului, avantajele și consecințele sale vor fi discutate în acest articol. Ideea de a crea această formă de interacțiune aparține Ucrainei. De la invazia rusă, țara a cerut insistent țărilor occidentale să creeze un tribunal special pentru a investiga crima agresiunii rusești, care ar ajuta la aducerea în fața justiției a conducerii militare și politice de vârf a țării. Cu atât mai mult cu cât chiar și ONU a recunoscut că Rusia a comis numeroase crime de război în Ucraina.
Potrivit ministrului ucrainean de externe, Dmytro Kuleba, în faza inițială, discuția despre un tribunal nu a avut sprijinul partenerilor. Dar în prezent, la cea de-a doua reuniune a participat o coaliție de 33 de țări care s-a format. Este demn de remarcat faptul că prima reuniune a țărilor a avut loc la 26 ianuarie. Atunci au participat la discuții 21 de țări. La 3 martie, Dimitri Kuleba a declarat că în coaliția de țări pentru înființarea unui tribunal ad-hoc erau deja incluse 29 de țări, dintre care una din America Latină (Guatemala). La 16 martie, coaliția a crescut la 33 de țări: Austria s-a alăturat acesteia. Motivul este simplu: dintr-o țară care “va fi măturată în 3 zile”, Ucraina devine un stat cu adevărat puternic și unit, capabil nu doar să reziste, ci și să învingă.
Este important să înțelegem că partea ucraineană inițiază crearea tribunalului cu un motiv. La urma urmei, crimele Rusiei în timpul războiului care a durat un an nu au număr – crime împotriva civililor, jafuri, violențe, tortură, împușcături, iar lista continuă să crească cu fiecare nouă zi. Este logic că țara și cetățenii care suferă din cauza războiului doresc o justiție reală de mai bine de un an și că țara agresoare ar trebui să răspundă pentru faptele sale.
Nu doar fiecare soldat rus care a tras, bătut, torturat, ucis și jefuit, ci și inspiratorii săi ideologici – propagandiștii ruși, generalii, miniștrii și, bineînțeles, dictatorul rus Vladimir Putin. Procedura de pedepsire a complicilor țării agresoare, cum ar fi președintele nerecunoscut al Belarusului, Alexander Lukașenko, este, de asemenea, luată în considerare.
Prima întrebare care poate apărea este de ce Curtea Penală Internațională, care a început să investigheze crimele rusești la 2 martie, nu face suficient. Principala problemă este că, în Ucraina, aceasta are jurisdicție doar asupra crimelor de genocid, crimelor de război și crimelor împotriva umanității comise de teroriștii ruși. Nu poate investiga agresiunea rusă – Ucraina nu a semnat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, iar Rusia și-a retras semnătura în 2016.
Dar rețineți că investigațiile și deciziile CPI nu devalorizează ideea unui tribunal, ci creează o bază de dovezi pentru activitatea viitoare a tribunalului și pentru pedepsirea agresorului. Dacă vorbim despre puterile ONU, activitățile organizației în acest domeniu pot fi descrise ca fiind în esență inutile. Chiar dacă Consiliul de Securitate al ONU decide să inițieze proceduri relevante la CPI, acestea vor fi blocate prin veto în primul rând de către Rusia însăși – da, țara teroristă nu doar că stă în cel mai înalt organism de conducere al organizației menite să mențină pacea și calmul, dar are și tupeul de a se opune prin veto rezoluțiilor menite să tragă la răspundere Rusia pentru crimele rusești din Ucraina. O astfel de rezoluție ar fi respinsă și de susținătorii Rusiei, în primul rând China și Belarus.
Concluzia de mai sus nu este cea mai plăcută, ci cea mai evidentă. Este necesară o formă alternativă de proces.
Ar fi imposibil să tragem la răspundere penală conducerea politică și militară rusă pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei în orice alt mod.
Acesta este motivul pentru care se ia în considerare ideea creării unui tribunal. Deocamdată, se presupune că, spre deosebire de CPI, tribunalul special se va ocupa doar de o singură crimă a Rusiei – crima de agresiune comisă împotriva păcii. De asemenea, se intenționează să se ignore orice posibilă imunitate de urmărire penală în cadrul activităților tribunalului.
Este cunoscut faptul că partea ucraineană a pregătit trei opțiuni pentru tribunal. Dar nu este posibilă crearea acestuia printr-un vot al ONU, deoarece țara agresoare și complicii săi vor împiedica în toate modurile posibile avansarea și adoptarea rezoluției necesare. De aceea, rămâne implementarea unui tribunal special printr-un acord internațional între statele care doresc să-l aducă pe Putin și pe complicii săi în fața justiției. Și nu doar pentru un an de groază. Ucraina va insista ca infracțiunea de agresiune a rf împotriva Ucrainei să fie luată în considerare pentru perioada nu de la 24 februarie 2022, ci din februarie 2014, când rf a anexat Crimeea și a început să submineze Donbass. Astfel, liderii Rusiei vor fi trași la răspundere pentru nouă ani de agresiune continuă.
Cu toate acestea, tribunalul nu își va începe activitatea într-o zi sau o săptămână. Potrivit diferitelor estimări, organizarea procesului ar putea dura între șase luni și un an. Dar un lucru merită deja să fie înțeles – Kremlinul va răspunde pentru nouă ani de agresiune fără sens împotriva Ucrainei. Pentru fiecare civil ucis, pentru fiecare copil deportat. Lumea nu îi va lăsa să se ascundă. Comunitatea mondială trebuie să asculte Ucraina și să restabilească dreptatea. Dar, de asemenea, comunitatea mondială trebuie să fie un exemplu pentru orice națiune teroristă și orice dictator. Un exemplu că pentru agresiune și distrugere va trebui să răspundem și nu doar cu scuze, ci cu ani de zile de dezvoltare a propriului nostru stat.