Declarația ministrului de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, potrivit căreia țara va continua achizițiile de petrol rusesc chiar și dacă acest lucru i-ar fi cerut personal de către președintele SUA, Donald Trump, a devenit încă o confirmare a jocului dublu al Budapestei. Formal, guvernul lui Viktor Orbán se ascunde în spatele limitărilor geografice — lipsa accesului la mare și insuficiența infrastructurii alternative — însă, în realitate, menține în mod conștient dependența de „Drujba”, cel mai politizat oleoduct al Europei.
Petrolul rusesc rămâne pentru Ungaria nu doar o sursă de energie ieftină, ci și un instrument prin care Moscova îl menține pe Orbán în „zona gri”. Importurile anuale de circa 5 milioane de tone creează o situație în care orice agravare a relațiilor cu Kremlinul s-ar putea transforma imediat într-o criză a aprovizionării. În final, Ungaria devine prizoniera propriei politici — dependența de resursele rusești îi slăbește poziția în UE și subminează strategia colectivă a sancțiunilor.
Fiecare baril cumpărat de la Moscova înseamnă milioane de dolari pentru bugetul Rusiei și, implicit, pentru războiul împotriva Ucrainei. Poziția lui Orbán pare cu atât mai cinică, cu cât Bruxelles a alocat fonduri pentru diversificarea aprovizionării, iar în regiune există alternative reale: petrolul azer, rutele prin Croația, proiectele comune cu UE. Dar resursele rusești ieftine îi aduc lui Orbán un câștig politic intern — controlul prețurilor pentru populație în pragul alegerilor din 2026.
În ciuda retoricii dure a lui Szijjártó, refuzul față de cererea lui Trump nu este neapărat definitiv. Premierul ungar este cunoscut pentru abilitatea de a jongla între Occident și Moscova. Astăzi își arată loialitatea față de Kremlin și atrage electoratul prin tarife mici, mâine ar putea să-și schimbe cursul sub presiunea Washingtonului sau Bruxelles-ului. În acest joc, Orbán caută nu stabilitate strategică, ci un avantaj tactic.
Renunțarea la sursele alternative de aprovizionare nu se explică doar prin argumente economice. Grupul ungar MOL este implicat într-un scandal de corupție în jurul companiei croate INA, ceea ce complică cooperarea cu Zagreb. Între timp, MOL are deja acces la petrolul azer, deținând participații în proiecte de extracție și tranzit în Caucazul de Sud. Totuși, utilizarea reală a acestor oportunități este blocată de considerente politice — menținerea „relațiilor speciale” cu Moscova.
Poziția Ungariei nu este o inevitabilitate tehnică, ci o alegere politică conștientă. Orbán folosește energia ca instrument de legitimare internă, sacrificând securitatea pe termen lung în favoarea unor beneficii imediate. Dar menținerea dependenței de petrolul rusesc face din Budapesta un jucător slab în UE și un partener convenabil pentru Kremlin, care își finanțează în continuare agresiunea din plățile ungare.
Imagine: Péter Szijjártó, sursa: (https://symposium.org/speaker/53rd-st-gallen-symposium/peter-szijjarto)