După înfrângerea sa la alegerile prezidențiale din noiembrie 2020, Igor Dodon rămâne o figură influentă în peisajul politic al Moldovei, deși asociată constant cu scandaluri de corupție, abuzuri financiare și legături strânse cu cercuri prorusești. În ciuda declinului treptat al influenței sale politice, Dodon continuă să joace un rol central în tabăra forțelor orientate spre Moscova, menținând conexiuni suspecte cu structuri rusești. Dovezile și investigațiile jurnalistice indică un model de corupție sistemică și dependență politică, susținute de Rusia pentru a-și menține influența asupra Moldovei.
Declinul lui Dodon și ascensiunea opoziției proeuropene
Înfrângerea lui Dodon în fața Maiei Sandu, o reformatoare proeuropeană care a promis combaterea corupției și integrarea în UE, a fost determinată de mai mulți factori: neîncrederea crescândă a populației, alimentată de scandaluri legate de finanțarea Partidului Socialiștilor (PSRM), retorica sa prorusească și lipsa progresului economic în timpul mandatului său. Promisiunile electorale ale lui Dodon au rămas doar vorbe, fiind un exemplu clasic de populism fără rezultate concrete.
Cu toate acestea, Dodon își păstrează influența prin PSRM, pe care îl controlează. În mai 2022, fostul președinte a fost arestat de Procuratura Anticorupție a Moldovei, fiind acuzat de trădare, corupție, îmbogățire ilicită și finanțare externă ilegală a partidului său. Un episod notoriu este un videoclip care îl arată pe oligarhul Vlad Plahotniuc înmânându-i lui Dodon o pungă neagră, despre care anchetatorii susțin că ar fi conținut bani de origine rusă pentru activități politice.
Legăturile cu Rusia: mai mult decât ideologie
Pe parcursul mandatului său, Dodon a fost criticat pentru retorica sa prorusească, nepotrivită pentru liderul unei țări independente și aspirante la integrarea europeană. După 2020, investigațiile realizate de RISE Moldova și OCCRP au dezvăluit că legăturile sale cu Rusia nu erau doar ideologice, ci și financiare. Surse din presă au indicat contacte directe între Dodon și consilieri din administrația prezidențială rusă, precum și cu ofițeri FSB. În 2022–2023, presa ucraineană și moldovenească a raportat implicarea lui Dodon într-o „rețea de coordonare” finanțată de Rusia, menită să destabilizeze Moldova prin proteste organizate.
Relația ambiguă cu Vlad Plahotniuc, fost adversar politic, complică și mai mult imaginea lui Dodon. Deși cei doi s-au acuzat public de corupție, anchetele sugerează posibile înțelegeri neformale pentru împărțirea puterii și resurselor. Plahotniuc, fugit din Moldova în 2019 și recent arestat la Atena, este acuzat de crearea unui grup infracțional organizat, spălare de bani și fraudă, inclusiv în legătură cu dispariția a peste un miliard de dolari din băncile moldovenești între 2012 și 2014. Aceste scheme ar fi avut legături și cu activitățile lui Dodon, deși acesta neagă toate acuzațiile.
Rusia și strategia „ocupației soft”
Rusia utilizează corupția ca un instrument-cheie pentru a influența elitele politice din țările de interes strategic, iar Moldova nu face excepție. Prin canale corupte, Kremlinul:
- Obține control asupra unor figuri politice-cheie;
- Șantajează sau „cumpără” oficiali;
- Subminează valorile și aspirațiile europene ale țării.
Cazul lui Dodon este doar un element al acestei strategii de „ocupație soft”, bazată pe bani, șantaj și compromat. Atât timp cât instituțiile corupte și politicienii vulnerabili persistă, influența Rusiei va continua să crească.
Coalițiile prorusești și amenințarea alegerilor din 2025
În perspectiva alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025, forțele prorusești s-au consolidat într-un bloc opozițional, reunind PSRM (Dodon), Partidul Comuniștilor (Voronin) și alte formațiuni mai mici. Acest bloc își propune să slăbească guvernarea proeuropeană a Maiei Sandu și să blocheze reformele strategice. Președinta Sandu a avertizat în mod repetat despre intervenția masivă a Rusiei, care include mituirea alegătorilor, atacuri hibride și finanțarea partidelor proruse.
Principalele „proiecte rusești” implicate în această campanie includ:
- Blocul „Alternativa”: Include figuri precum Ion Ceban (primarul Chișinăului și lider MAN), Mark Tkaciuk (Congresul Civic), Vlad Plahotniuc și Ion Chicu (fost premier). Aceștia promovează un narativ „proeuropean cu interese moldovenești” pentru a atrage voturi de la PAS.
- Blocul „Platforma pentru Moldova”: Reunește PSRM, PCRM, „Viitorul Moldovei” (Vasile Tarlev) și „Inima Moldovei” (Irina Vlah). Aceștia se poziționează ca o coaliție „patriot-suveranistă”, opusă NATO, UE și „românizării” Moldovei.
- Partidul „Marea Moldova” (Viorica Furdu): Susținut de Ilan Șor, acest proiect adoptă o retorică antioccidentală, antiucraineană și xenofobă, promovând ideea „Moldova pentru moldoveni” și „amenințarea română”.
Narative și audiență țintă
Campania prorusească se axează pe teme precum suveranitatea, neutralitatea, anti-globalismul și protecția valorilor tradiționale (familie, biserică). Rusia este prezentată ca un „partener strategic” și „garant al păcii” (cu excepția blocului „Alternativa”, care joacă rolul unei forțe „proeuropene” condiționate). Publicul-țintă include vorbitori de limbă rusă, cetățeni prorusi, locuitori din zone rurale, pensionari, eurosceptici și persoane dezamăgite de PAS și Maia Sandu.
Propaganda utilizează un arsenal vast, de la mesaje directe și tehnologii politice la ferme de boți, comentatori plătiți și influenceri. Narativul central este că actuala guvernare „a distrus țara, aducând sărăcie și risc de război”.
Miza strategică a Rusiei
Obiectivele Rusiei în Moldova sunt clare: instalarea la putere a forțelor prorusești care să blocheze reformele și să reorienteze politica externă a Chișinăului. Kremlinul dorește să oprească integrarea europeană a Moldovei și să prezinte țara ca fiind instabilă și slab guvernată, descurajând sprijinul occidental. Pe termen lung, Rusia urmărește transformarea Moldovei într-un avanpost al intereselor sale politice și militare, destabilizând securitatea regională.
Concluzie
Cazul lui Igor Dodon reflectă strategia mai amplă a Rusiei de a folosi corupția și dependența politică pentru a controla Moldova. Alegerile din 2025 reprezintă un punct critic, nu doar pentru orientarea politică a țării, ci și pentru securitatea Europei de Sud-Est. Lupta pentru Moldova a devenit o componentă a unui conflict mai larg pentru viitorul regiunii, iar succesul reformelor proeuropene ale Maiei Sandu va depinde de capacitatea de a contracara influența rusă și de a consolida democrația.