Pe 30 iunie, Ungaria a blocat din nou drumul Ucrainei către aderarea la Uniunea Europeană, devenind, din nou, singura țară membră care s-a opus. Statele membre nu au reușit să ajungă la o decizie unanimă — 26 de țări au fost de acord cu deschiderea primului cluster oficial de negocieri cu Ucraina privind aderarea, iar doar o singură țară, Ungaria, a impus veto-ul. Momentan nu se știe când Consiliul European va putea relua acest subiect. Însă, tergiversând procesul de integrare europeană a Ucrainei, Ungaria servește intereselor Rusiei și pune în pericol întreaga Europă și valorile democratice autentice.
Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, care încă de la începutul invaziei ruse la scară largă nu a făcut decât să blocheze inițiativele legate de Ucraina, de data aceasta și-a ascuns poziția în spatele unui așa-zis referendum. Se știe că a fost organizat un referendum consultativ printre cetățenii ungari cu privire la susținerea aderării Ucrainei la UE. Potrivit lui Orbán, majoritatea — mai exact 2.168.000 de cetățeni (95% dintre voturi) — s-au pronunțat împotriva aderării Ucrainei.
Ideea referendumului l-a avantajat pe premierul ungar, deoarece acum este mai greu să fie acuzat pentru un nou veto — totul pare ca și cum majoritatea covârșitoare a ungurilor chiar s-ar fi opus. Totuși, opoziția maghiară este convinsă că numărul participanților la vot a fost umflat semnificativ și că, în realitate, doar 600.000 de cetățeni au luat parte. Cifra oficială prezentată de Orbán ar fi fost inventată pentru a crea iluzia că decizia de veto reflectă voința majorității ungurilor, nu poziția personală a politicianului.
În al patrulea an al războiului total al Rusiei împotriva Ucrainei, sistemul de vot al UE ar fi trebuit deja reformat, adaptat la noile realități și provocări. Unanimitatea ar trebui înlocuită cu luarea deciziilor prin majoritate calificată, pentru a preveni situații precum cea cu Ungaria. Liderii Uniunii Europene trebuie să reconsidere urgent nu doar sistemul de vot, ci și să acorde atenție statelor membre care nu mai corespund valorilor europene și joacă fățiș de partea agresorului. Refuzul de a lua o decizie importantă, atunci când 26 din 27 de țări sunt de acord, nu mai este democrație — ci o complicitate cu agresorul și susținătorii săi.
Fără un mecanism care să împiedice o singură țară, cu o ideologie politică discutabilă, să blocheze decizii esențiale, state ca Rusia vor putea obține cu ușurință ceea ce își doresc. Mai ales când un stat membru al UE răspândește și susține activ narațiunile rusești, provocând daune informaționale.
Anterior, Orbán își justifica vetourile prin conflictul legat de drepturile minorităților naționale din Ucraina. Însă toate încercările Ucrainei de a rezolva situația s-au lovit de noi pretenții ale autorităților ungare. Acum, premierul afirmă că nici nu știe ce este Ucraina, unde îi sunt granițele, iar pe ucraineni îi numește „entitate nedefinită”.
Este evident că liderul ungar pune interesele Kremlinului mai presus decât pe cele europene. Acest lucru nu doar că ajută statul agresor, dar pune în pericol însăși existența UE ca uniune democratică a statelor liberale. Sub Orbán, Ungaria a început să se transforme într-un „cal troian” în Europa, slăbind UE într-o perioadă de grele încercări.
Politica lui Orbán este o fisură care dezbină Uniunea Europeană, iar mulți așteaptă schimbări în politica externă a Ungariei abia după ce funcția de prim-ministru va fi preluată de altcineva. Până atunci (primăvara lui 2026), nu este realist să ne așteptăm la o schimbare a poziției lui Orbán, însă inacțiunea nu este o soluție. Modificarea procedurii de luare a deciziilor în problemele de politică externă și de securitate ale UE este exact ceea ce se impune într-o epocă a instabilității și a multiplelor amenințări.
— Inna Volodina
Imagine: Viktor Orbán, sursa: (https://www.mediafax.ro/externe/tari-din-ue-cauta-solutii-pentru-a-ocoli-veto-ul-lui-viktor-orban-asupra-sanctiunilor-impotriva-rusiei-23540759)