Chestiunea începerii negocierilor de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană depășește treptat cadrul procedurilor birocratice și se transformă într-un test al viabilității întregului proiect european. Principalul obstacol rămâne poziția Ungariei, care blochează sistematic progresul invocând protecția drepturilor minorităților naționale și, în același timp, negociindu-și propriile interese în interiorul blocului.
Comisia Europeană ia în calcul posibilitatea de a modifica însăși procedura de luare a deciziilor privind începerea negocierilor. În mod tradițional, pentru aceasta este necesar consensul tuturor statelor membre. Însă veto-ul maghiar a pus sub semnul întrebării încrederea în mecanismul de extindere în ansamblu. Nu întâmplător, la Bruxelles se aude tot mai insistent ideea trecerii la principiul majorității calificate: decizia ar putea fi luată de 26 din 27 de țări, ceea ce ar priva de facto Budapesta de dreptul de a bloca procesul.
Acest model a fost deja aplicat în alte domenii ale politicilor europene și a permis evitarea paraliziei instituționale. Dacă va fi aprobat în ceea ce privește extinderea UE, Ucraina va putea debloca negocierile.
Un alt scenariu — mai blând, dar nu mai puțin important — vizează presiunea politică și de expertiză asupra Ungariei prin raportul comisarei europene Marta Kos. Documentul acordă o atenție deosebită legislației ucrainene privind minoritățile naționale. Dacă Bruxelles-ul va considera că Kievul a îndeplinit recomandările-cheie, acesta va fi un semnal pentru Budapesta că argumentele sale își pierd forța juridică și politică.
În plus, Ungaria este unul dintre cei mai mari beneficiari ai fondurilor europene. Dependența financiară de UE limitează în mod obiectiv capacitatea lui Orbán de a juca la nesfârșit cartea blocajului. Un semnal din partea Comisiei Europene și, personal, al președintei Ursula von der Leyen ar putea fi decisiv, dacă va fi însoțit de amenințarea reducerii fluxurilor financiare.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene, Guillaume Mercier, problema nu ține doar de Ucraina. Este pusă în pericol încrederea în însăși politica de extindere. Dacă o țară care, în mod obiectiv, corespunde criteriilor nu poate avansa din motive politice, asta demotivează și alte state candidate.
Pentru Bruxelles, chestiunea Ucrainei devine strategică. Pe de o parte, este un semnal către Rusia și întregul spațiu post-sovietic despre ireversibilitatea opțiunii europene a Kievului. Pe de altă parte, este un test al capacității UE de a se adapta la noile provocări, atunci când vechile reguli ale consensului încetează să funcționeze.
Astăzi, Uniunea Europeană are trei căi: să schimbe regulile și să treacă la votul cu majoritate calificată; să convingă Ungaria să-și retragă veto-ul prin presiune de expertiză și garanții diplomatice; sau să folosească pârghii financiar-politice. În practică, cel mai probabil vor fi utilizate simultan toate cele trei opțiuni.
Pentru Ucraina, aceasta înseamnă că procesul de aderare s-ar putea pune în mișcare chiar în lunile următoare. Dar, în același timp, va fi și primul test serios al reformei propriu-zise a UE. Dacă Bruxelles-ul va găsi o modalitate de a ocoli blocajul maghiar, va fi nu doar o victorie a Kievului, ci și un pas către modernizarea arhitecturii europene în ansamblu.