Marți, 14 martie, două avioane de vânătoare grele supersonice rusești Su-27 din a patra generație au efectuat o interceptare “nesigură și neprofesionistă” a unei drone de recunoaștere, supraveghere și recunoaștere MQ-9 a Forțelor Aeriene ale SUA în spațiul aerian internațional deasupra Mării Negre. La prima vedere, s-ar putea părea că Rusia a doborât în mod demonstrabil un obiect periculos pentru a evita un pericol în apropierea granițelor sale. Însă, analizând toate faptele disponibile, apare o situație complet diferită.
În momentul interceptării, MQ-9 Reaper se afla la o altitudine de aproximativ 7,6 km și la aproximativ 120 km sud-vest de Crimeea. Dacă ne referim la dreptul mării, este important să înțelegem că Convenția privind dreptul mării prevede o zonă maritimă de până la 12 mile marine (19,7 km) de la coastă. În cadrul acestei distanțe, statul de coastă poate acționa în conformitate cu legile sale și cu jurisdicția acceptată, pentru a controla activitățile navelor altor țări. Altfel spus, Rusia nu avea dreptul să doboare, să orbească sau să întreprindă vreo acțiune.
Este important să înțelegem că drona nu avea arme, iar echipamentul său sub formă de camere și alți senzori i-a permis să privească adânc în peninsula ocupată de la o distanță mare. Generalul James Hecker a susținut că drona MQ-9 efectua operațiuni de rutină în spațiul aerian internațional. În aceeași zi, Ministerul rus al Apărării a început să nege coliziunea, avansând în același timp teorii de-a dreptul absurde. Potrivit versiunii ministerului, drona zbura cu transponderele oprite, presupunând că ar fi încălcat regimul de utilizare a spațiului aerian anunțat pentru durata așa-numitei “operațiuni speciale”.
Avioanele de vânătoare au fost ridicate în scopul identificării. Ei nu au luat contact cu aeronava și nici nu au folosit armele de la bord. Iar MQ-9 însuși, potrivit versiunii rusești, a pierdut altitudine și a căzut în mare din cauza unor manevre bruște. Nu merită să ne referim la faptele de mai sus pentru a înțelege că aceasta este încă o justificare scrisă în grabă pentru o provocare planificată.
Scopul principal este de a sonda încă o dată “liniile roșii” în relațiile cu Occidentul, pentru a înțelege limitele a ceea ce este permis. Din nefericire pentru Rusia, oamenii care au planificat acest act de agresiune, nu realizează că SUA și întreaga comunitate internațională nu intenționează să tolereze un astfel de act. În acest moment, partea americană are tot dreptul să răspundă în orice mod dorește, deoarece va avea o bază legitimă.
De asemenea, Rusia a sperat în mod clar să trimită un mesaj către SUA, care să convingă SUA să renunțe la zboruri sau operațiuni în spațiul aerian internațional deasupra Mării Negre. Dar și acest obiectiv a eșuat. După cum a declarat contraamiralul John Kirby, Marina americană a zburat și va continua să zboare deasupra zonei.
De asemenea, este demn de remarcat faptul că a avut loc o schimbare radicală a poziției Rusiei pe parcursul acestui an. Pentru că țara, care a condamnat toate valorile și invențiile occidentale, în aceeași zi a trimis nave în căutarea epavei pentru a o obține. Scopul este evident – copierea tehnologiei pe care Rusia o are de ani de zile la dispoziție.
Anterior, SUA au refuzat să furnizeze Ucrainei exact aceste modele, temându-se că propriile secrete vor fi divulgate. Acum, acest factor de risc dispare și se deschide o nouă fereastră de oportunitate pentru Ucraina de a coopera cu Statele Unite. La urma urmei, acest incident arată că este necesar să punem agresorul la locul său. Iar cea mai fiabilă și rezonabilă opțiune pentru a pune în aplicare această idee este de a oferi asistență militară Ucrainei și de a nu permite Federației Ruse să desfășoare astfel de provocări.