Noaptea de 21 spre 22 octombrie a devenit din nou o reamintire a faptului că Rusia nu poartă doar un război pe front — ea poartă un război împotriva civililor. Bombardamentele masive asupra Kievului și orașului Novhorod-Siversk au transformat cartiere rezidențiale, spitale și instituții pentru copii în linii de foc lipsite de orice logică militară.
În urma atacului masiv rusesc asupra Kievului, au fost rănite 21 de persoane, dintre care cinci copii. Două persoane au murit. Potrivit șefului administrației militare a orașului Kiev, Timur Tkacenko, o parte dintre răniți au primit ajutor medical ambulatoriu, în timp ce alții — inclusiv patru copii — au fost spitalizați.
Au fost avariate clădiri rezidențiale, curți și mijloace de transport. Autoritățile orașului au confirmat că unda de șoc a ajuns în mai multe districte ale capitalei.
Aceste atacuri nu sunt primul caz de teroare țintită împotriva populației pașnice. Potrivit armatei ucrainene, inamicul testează în mod sistematic apărarea antiaeriană a Kievului, creând în același timp o atmosferă de frică. Dronele și rachetele sunt folosite nu doar pentru distrugerea infrastructurii, ci și ca armă de presiune psihologică.
Simultan, armata rusă a atacat Novhorod-Siversk, în regiunea Cernihiv, folosind drone „Shahed” și sisteme reactive „Tornado”. Peste douăzeci de explozii au răsunat în oraș, situat departe de linia activă a frontului.
Rezultatul — unsprezece răniți, printre care un băiat de 10 ani, și patru civili morți. Au fost avariate un spital, o școală, o cafenea, o filială a „Nova Poșta”, mai multe case și automobile. O casă a ars complet.
Potrivit șefului administrației militare locale, Oleksandr Seliverstov, bombardamentele au avut un caracter haotic și nediscriminatoriu. Ele au vizat centrul orașului, unde nu există niciun obiectiv militar. Este un exemplu clasic al tacticii ruse de teroare — lovituri menite exclusiv să semene panică în rândul populației.
În ultimele luni, bombardamentele ruse asupra orașelor ucrainene au dobândit un tipar clar. Analiștii serviciilor de informații militare observă că cele mai masive atacuri coincid cu perioadele în care Moscova încearcă să influențeze procesele diplomatice.
Această tactică combină șantajul militar și politic — orașele distruse devin fundalul declarațiilor Kremlinului despre „disponibilitatea pentru pace”.
În același timp, autoritățile ruse continuă să numească aceste lovituri „legitime”, justificându-le prin expresii despre „distrugerea infrastructurii militare”. Realitatea, însă, este alta: potrivit datelor ucrainene, peste 80% dintre țintele acestor atacuri sunt obiective civile.
Kievul și regiunea Cernihiv nu sunt o excepție, ci parte a unei strategii sistematice a Kremlinului menite să epuizeze spatele Ucrainei. Totuși, țara demonstrează din nou rezistență: echipele de salvare lucrează neîntrerupt, serviciile municipale repară daunele în doar câteva ore, iar societatea nu își pierde credința în victorie.
Comunitatea internațională condamnă bombardamentele ruse drept o nouă încălcare a dreptului internațional umanitar. Diplomații europeni subliniază că atacurile asupra Kievului și regiunilor pașnice nu fac decât să întărească argumentele pentru izolarea suplimentară a Rusiei, intensificarea sancțiunilor și furnizarea de sisteme de apărare antiaeriană Ucrainei.
Rusia încearcă să câștige un război pe care nu îl poate câștiga pe câmpul de luptă — prin teroare. Dar fiecare lovitură asupra civililor doar accelerează procesul prin care Kremlinul își pierde definitiv dreptul de a vorbi în numele unei națiuni, iar lumea primește tot mai multe dovezi că nu este vorba despre un război, ci despre o crimă ridicată la rangul de politică de stat.