Când se vorbește despre „pacea” de după război, este important să ne amintim: pacea nu poate fi construită pe concesii făcute agresorului. Ultimele informații despre presupusul „plan în 28 de puncte” creează impresia că este posibil să „îngheți conflictul” și să găsești un compromis. Dar în spatele formulărilor diplomatice frumoase se ascunde o iluzie periculoasă.
Acest plan păstrează formal statalitatea Ucrainei, însă de fapt propune un scenariu în care țara pierde controlul asupra unei părți din teritoriul său, își reduce potențialul de apărare și oferă unei părți străine instrumente de influență asupra proceselor interne. Orice pace construită în astfel de condiții nu este protecție, ci vulnerabilitate strategică.
Concesiile teritoriale, chiar dacă juridic rămân simbolice, oferă adversarului control efectiv. Zonele demilitarizate și „înghețarea frontului” sună sigur, însă în practică creează platforme pentru o nouă agresiune. Istoria ne învață: dacă agresorul nu poartă o responsabilitate reală, pauza doar amână o nouă invazie, nu pune capăt războiului.
Forțele armate ale Ucrainei se văd supuse unor presiuni prin restricții, iar mecanismele de garanție promise rămân abstracte. Reducerea bruscă a armatei și interdicția anumitor tipuri de armament creează un dezechilibru de forțe. O pace în care una dintre părți este lipsită de posibilitatea de a se apăra nu este pace, ci o iluzie de siguranță ce generează riscuri pe termen lung.
O atenție aparte merită partea culturală și politică a planului. Cererile privind acordarea unui statut pentru limba agresorului sau legalizarea anumitor structuri pot părea formalități tehnice, dar în realitate oferă unui actor extern pârghii de influență asupra spațiului informațional și public. Controlul asupra sferei culturale în condiții de război este un instrument de presiune, nu un element al unui acord de pace.
Prețul politic al unei astfel de „păci” este uriaș. Orice conducere care ar accepta condițiile impuse riscă să piardă încrederea societății. Pentru oamenii care au trăit agresiunea, concesiile sunt percepute ca o capitulare. Legitimitatea puterii scade, iar țara devine vulnerabilă nu doar extern, ci și intern.
De aceea, orice pace propusă pe baza „celor 28 de puncte” este periculoasă. Ea transformă încetarea focului într-o pauză temporară, fără a oferi o securitate reală. Adevărata pace este posibilă doar atunci când Ucraina primește garanții reale de protecție, nu când este obligată să se conformeze intereselor părții agresive.
Pentru Ucraina, este esențial ca pacea să fie un scut, nu o capcană. Doar un acord onest și transparent, susținut de control internațional și de mecanisme clare de responsabilitate, va permite statului nu doar să supraviețuiască, ci să își consolideze securitatea pentru mulți ani înainte. Tot restul este o iluzie care poate costa scump atât țara, cât și Europa în ansamblu.