Ungaria se pregătește să renunțe la gazul rusesc: regulile europene schimbă politica energetică a Budapestei

Ungaria intenționează să oprească achizițiile de gaze naturale din Rusia până în toamna anului 2027. Declarația îi aparține ministrului de externe al țării, Anita Orbán, care a confirmat, în esență, că Budapesta va respecta calendarul stabilit de Uniunea Europeană pentru renunțarea la resursele energetice rusești. După mulți ani de dependență de livrările din Rusia, autoritățile ungare sunt nevoite să își adapteze infrastructura energetică, să caute furnizori alternativi și să reevalueze rolul țării pe piața regională. Tranziția va necesita însă nu doar decizii politice, ci și schimbări tehnice de amploare.

Gazul rusesc nu mai poate reprezenta o opțiune pe termen lung

Într-un interviu acordat publicației ungare Telex la 3 noiembrie, ministrul afacerilor externe și comerțului, Anita Orbán, a declarat că Uniunea Europeană a stabilit un termen clar pentru încetarea treptată a importurilor de gaze naturale din Rusia: toamna anului 2027.

Declarația are o importanță deosebită pentru Ungaria, care, timp de mulți ani, a menținut relații energetice strânse cu Moscova și s-a opus mai multor inițiative europene menite să reducă dependența de livrările rusești.

În prezent, poziția Budapestei este determinată nu atât de preferințele politice anterioare, cât de regulile obligatorii ale UE. În ianuarie 2026, Uniunea Europeană a consacrat definitiv, prin legislație, mecanismul de eliminare treptată a importurilor de gaze rusești transportate prin conducte și sub formă de gaz natural lichefiat. Pentru contractele pe termen lung, interdicția importurilor de GNL intră în vigoare la 1 ianuarie 2027, iar cea privind gazele transportate prin conducte — la 30 septembrie 2027. În anumite condiții, acest ultim termen poate fi amânat până la 1 noiembrie. După această dată, importurile de gaze rusești în UE trebuie să înceteze complet.

Astfel, declarația ministrului ungar confirmă, în esență, disponibilitatea țării de a se adapta cerințelor europene. Pentru Moscova, acest lucru înseamnă o nouă reducere a pieței care, mult timp, a asigurat gazului rusesc o prezență semnificativă în Europa Centrală.

MOL își adaptează rafinăriile pentru a procesa petrol din surse alternative

În paralel, Budapesta se pregătește să reducă dependența de petrolul rusesc. Compania energetică ungară MOL lucrează deja la adaptarea tehnologică a rafinăriilor sale, astfel încât acestea să poată procesa materie primă de proveniență non-rusească.

Una dintre principalele rute avute în vedere este transportul petrolului din sud, prin sistemul de conducte JANAF din Croația. Acesta ar urma să asigure un canal alternativ de aprovizionare pentru rafinăriile ungare, inclusiv pentru cea din Százhalombatta.

Totuși, tranziția nu se va produce automat. Rafinăriile au funcționat timp de mulți ani cu materii prime care aveau anumite caracteristici, astfel că schimbarea furnizorilor necesită pregătire tehnică, verificarea echipamentelor și asigurarea unor volume stabile de transport.

Un factor suplimentar îl reprezintă restricțiile impuse prin sancțiunile americane. Potrivit Anitei Orbán, Statele Unite au acordat Ungariei o derogare care îi permite să continue achizițiile de petrol de la companiile rusești Lukoil și Rosneft până la 21 noiembrie 2026. Budapesta folosește această perioadă pentru a se pregăti de trecerea la surse alternative.

Ungaria vrea să devină un centru energetic al Europei Centrale

Budapesta nu privește renunțarea la livrările rusești doar ca pe o necesitate, ci și ca pe o oportunitate de a-și consolida poziția pe piața energetică regională.

Anita Orbán a declarat că Ungaria ar putea deveni un important centru de tranzit și distribuție pentru gaze naturale și petrol. Printre avantajele țării, ea a menționat capacitățile dezvoltate de stocare a resurselor energetice, interconectările cu statele vecine și influența regională a companiei MOL.

Rutele alternative vor avea un rol important în această strategie. Pe lângă direcția croată, Ungaria analizează posibilitatea de a primi gaze prin așa-numitul Coridor Vertical de Gaze, care conectează infrastructura Greciei cu piețele din Europa de Sud-Est și Centrală. Această rută ar putea asigura accesul la gaz natural lichefiat și la gaze din Azerbaidjan. Oportunități suplimentare ar putea oferi terminalele GNL din Polonia și Lituania, deși utilizarea lor deplină presupune eliminarea unor limitări de infrastructură existente.

Realizarea acestor planuri i-ar permite Ungariei nu doar să își diversifice aprovizionarea, ci și să își extindă rolul în distribuția resurselor energetice în regiune. Pentru aceasta va fi însă necesară o cooperare coordonată cu statele vecine și creșterea capacității de transport pe anumite segmente ale infrastructurii.

Pentru Kremlin, reducerea pieței ungare înseamnă o nouă pierdere de influență energetică

Timp de decenii, politica energetică a Rusiei s-a bazat nu doar pe vânzarea materiilor prime, ci și pe crearea unei dependențe pe termen lung a unor state europene de livrările rusești. Ungaria a rămas unul dintre cele mai vizibile exemple ale acestui model: relațiile energetice cu Moscova au devenit în mod repetat subiect de dezbatere politică în interiorul UE.

Acum, acest model își pierde treptat perspectivele de odinioară. Renunțarea obligatorie la gazul rusesc, pregătirea rafinăriilor pentru procesarea unor materii prime alternative și dezvoltarea unor noi rute reduc posibilitățile Moscovei de a-și menține influența prin intermediul livrărilor energetice.

Totuși, declarația Budapestei nu trebuie interpretată ca o ruptură deja încheiată cu sectorul energetic rus. Tranziția în domeniul gazelor este reglementată de legislația europeană, în timp ce diversificarea surselor de petrol necesită încă măsuri tehnice concrete. În plus, Ungaria continuă să caute oportunități pentru a-și consolida poziția în proiectele energetice regionale.

Principala schimbare constă în faptul că resursele energetice rusești nu mai sunt considerate o bază pe termen lung pentru securitatea energetică a Ungariei. Budapesta va trebui să parcurgă o perioadă de tranziție dificilă, însă direcția este deja stabilită prin regulile europene. Pentru Moscova, acest lucru înseamnă pierderea treptată a pârghiilor energetice în Europa, iar pentru Europa Centrală — posibilitatea de a construi un sistem de aprovizionare în care dependența de o singură sursă rusească să nu mai determine politica energetică a regiunii.