La începutul anului 2025, Volodimir Zelenski a vorbit pentru prima dată despre posibilitatea schimbului de ajutor militar american contra metalelor rare din Ucraina. Acest acord ar putea deveni cheia unei cooperări productive cu noul președinte al SUA și noile principii ale Americii în ceea ce privește colaborarea internațională. Însă poziția SUA cu privire la acest acord a stârnit indignare la nivel global.
În prezent, documentul nu a fost încă semnat. Părțile continuă să lucreze la el, în timp ce fac declarații răsunătoare. Ucraina deține rezerve de litiu, titan, nichel, grafit, cobalt și alte elemente rare. Totuși, valoarea acestor resurse naturale este estimată diferit, iar rentabilitatea extracției lor rămâne incertă.
Pe 11 februarie, Donald Trump a menționat o sumă la care SUA speră să ajungă: el consideră că metalele rare din Ucraina sunt echivalente cu aproximativ 500 de miliarde de dolari. America dorește să-și recupereze banii pe care susține că i-a cheltuit pentru a ajuta Ucraina.
Senatorul republican Lindsey Graham a declarat că acest acord privind resursele minerale ar putea fi crucial pentru SUA, deoarece astfel “America ar avea ceva ce merită protejat”, iar Trump ar putea convinge mai ușor alegătorii să continue sprijinul pentru Kiev.
Pe 12 februarie, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a ajuns la Kiev cu un proiect de acord care prevedea ca SUA să obțină dreptul de proprietate asupra a 50% din resursele minerale rare ale Ucrainei. Zelenski a avut doar o oră pentru a semna documentul, fără să primească vreo garanție în schimb. Ucraina a refuzat.
Mass-media americană a analizat atent această propunere și a concluzionat că Ucraina ar fi plătit mai mult decât Germania după Primul Război Mondial sau decât Germania și Japonia după Al Doilea Război Mondial. Jurnaliștii l-au acuzat pe Trump de neoimperialism, tratând Ucraina ca pe o colonie.
Mai mulți analiști au remarcat că, după întâlnirea cu Vladimir Putin, Trump a început să facă declarații scandaloase despre Zelenski, probabil din cauza refuzului acestuia de a accepta acordul privind resursele minerale. De exemplu, Trump a afirmat că Zelenski ar avea doar 4% susținere în rândul populației ucrainene. Liderul ucrainean a replicat că Trump este victima dezinformării ruse și a criticat SUA pentru că s-au întâlnit cu oficiali ruși la Riad, fără a invita Ucraina.
La propunerea lui Trump s-au alăturat și membri ai echipei sale, precum J.D. Vance, Michael Waltz și Elon Musk. Aceștia au subliniat că Ucraina trebuie să compenseze SUA pentru ajutorul primit, iar pentru asta trebuie să semneze acordul. Pentru a forța Ucraina să fie mai cooperantă, Washingtonul a recurs la amenințări, inclusiv posibilitatea de a opri accesul la Starlink, vital pentru frontul ucrainean, de a ridica sancțiunile împotriva Rusiei, de a permite Moscovei să revină în G7 și de a nu mai numi Rusia agresor.
Europa, însă, pare să fi ieșit din letargie și promite un sprijin militar și politic mai puternic pentru Ucraina. Tot mai des se vorbește despre posibilitatea trimiterii unui contingent de menținere a păcii în Ucraina. Ideea lui Macron nu mai întâmpină opoziție în UE, iar președintele francez a convocat deja de două ori reuniuni de urgență cu liderii europeni. Pe continent se înțelege clar: dacă Rusia atacă Europa, Trump nu va interveni.
Pe 21 februarie, SUA au transmis Ucrainei o nouă variantă a acordului. Deși Washingtonul susține că aceasta este o versiune “compromis” și “simplificată”, surse apropiate negocierilor afirmă că termenii sunt și mai duri. Documentul nu conține garanții de securitate pentru Ucraina și nu include angajamente americane de investiții, după cum au relatat mai multe publicații din SUA.
Noua variantă propune ca SUA să dețină 100% din drepturile de proprietate asupra unui fond special și ca Ucraina să contribuie cu două treimi din viitoarele venituri obținute din exploatarea resurselor, în timp ce partea americană ar acoperi doar o treime, echivalentă cu valoarea armamentului deja furnizat. Dimensiunea fondului ar urma să fie de 500 de miliarde de dolari.
Acordul acoperă nu doar resursele minerale, ci și gazul și petrolul, însă veniturile din porturile ucrainene nu sunt incluse.
Mai mult, documentul prevede ca veniturile din teritoriile aflate sub control rusesc să fie incluse în acest fond, iar dacă aceste teritorii vor fi recucerite de Ucraina, 66% din veniturile obținute din exploatarea resurselor de acolo vor reveni fondului.
Ucraina ar trebui să continue să contribuie la acest fond până când suma ajunge la 500 de miliarde de dolari. Astfel, Washingtonul consideră acest acord unul strict comercial și nu oferă nimic concret Ucrainei, așteptând ca Zelenski să cedeze presiunilor.
Scott Bessent susține că termenii acordului ar trebui să prevină corupția în timpul reconstrucției Ucrainei. Într-un articol publicat în Financial Times, el a prezentat câteva puncte-cheie:
- Viitorul Ucrainei poate fi mai prosper ca niciodată, lucru recunoscut chiar și de Trump.
- SUA vor avea drepturi economice și de administrare asupra investițiilor, dar nu vor achiziționa active fizice și nu vor îndatora Ucraina.
- Veniturile din resurse vor fi reinvestite în sectoare-cheie.
- Acordul va crea un fond axat pe dezvoltare pe termen lung.
- Resursele Ucrainei ar putea deveni un motor economic, dar doar dacă “guvernul și poporul vor avea acces la suficient capital”.
Pe 23 februarie, în Ucraina a avut loc forumul “Ucraina. Anul 2025”, urmat de o conferință de presă susținută de Zelenski. În cadrul acestora s-a discutat despre acordul privind resursele minerale.
S-a anunțat că șeful administrației prezidențiale, Andrii Iermak, și ministrul economiei, Iulia Sviridenko, vor pleca la negocieri cu SUA, probabil având ca temă principală acest acord. De asemenea, Sviridenko a dezvăluit că teritoriile temporar ocupate de Rusia conțin metale rare în valoare de peste 350 de miliarde de dolari.
Zelenski a declarat că nu va semna un document care ar obliga zece generații de ucraineni să plătească ceva Statelor Unite. El a subliniat că acordul trebuie să fie “favorabil” ambelor părți, altfel nu poate fi numit un parteneriat.
Analizând situația, devine evident că Washingtonul încearcă să profite de vulnerabilitatea Kievului pentru a-l împinge într-o dependență economică de lungă durată, numind acest lucru o “compensare” a ajutorului financiar oferit. Singura soluție rezonabilă ar fi ca SUA să renunțe la presiuni și să inițieze negocieri echitabile. În caz contrar, Rusia ar putea folosi această situație în avantajul său, influențând SUA să preseze Ucraina spre o pace în condițiile Moscovei, fără a ține cont de interesele și suferințele poporului ucrainean. Acest lucru ar putea deveni cea mai mare greșeală din istoria SUA și a întregii lumi.
Imagine: Volodimir Zelenski, sursa