Sari la conținut

Afirmarea adevărului despre războiul ruso-ucrainean în filmul “20 de zile în Mariupol”

Crimele rusești documentate din Mariupol reprezintă doar un mic procent din numărul total de crime rusești împotriva Ucrainei. Filmul ucrainean “20 de zile în Mariupol”, regizat de Mstislav Chernov, a câștigat un Oscar din partea Academiei Americane de Arte și Științe Cinematografice pentru cel mai bun documentar de lung metraj. Aceasta este o mică victorie pentru Ucraina, care a deschis din nou ochii lumii asupra adevăratei fețe a “lumii rusești” și a adus țara mai aproape de o mare victorie în război.

Faptul existenței filmului “20 de zile în Mariupol” poate fi considerat fie profesionalism, fie un miracol. Filmările au avut loc sub bombardamente constante, în condiții de mare pericol și de apropiere treptată a trupelor rusești de oraș. Niciunul dintre cei implicați în realizarea filmului nu era sigur că va supraviețui și că va putea păstra imaginile înregistrate în timpul agresiunii și le va putea arăta lumii. În ziua invaziei, 24 februarie 2022, o echipă de reporteri de la The Associated Press s-a deplasat la Mariupol. Printre ei se aflau regizorul Mstislav Chernov, fotoreporterul Yevgeniy Maloletka și producătorul Vasilisa Stepanenko.

Riscându-și viața, între 24 februarie și 15 martie, aceștia au filmat crimele rusești pe fundalul încercărilor civililor din Mariupol de a scăpa. Filmul conține imagini cu bombardamente țintite de către forțele rusești asupra locuințelor, spitalelor, instituțiilor de învățământ și infrastructurii orașului. Echipa a reușit să înregistreze un atac aerian rusesc direct asupra unei maternități (probabil cu o bombă aeriană FAB-1000 cu explozibil înalt) și alte crime împotriva umanității care au ucis un număr mare de civili, inclusiv copii.

Echipa a petrecut destul de mult timp în spitale, filmând munca neîntreruptă a medicilor ucraineni, care nu s-a oprit nicio secundă. Au fost multe bombardamente, iar în spitale au fost aduse zeci de victime ale genocidului rusesc, care nu au putut fi întotdeauna salvate. Într-un astfel de cadru, medicul-șef a arătat subsolul unde erau depozitate cadavrele celor uciși din cauza lipsei de spațiu în morgi. De-a lungul filmului, autorii arată realitatea primelor 20 de zile, care a constat în pierdere, durere, disperare și alte orori. Se pot vedea imagini cu gropi comune în gropi comune, cu înmormântări fără nume ale celor care nu au putut fi identificați. Au trecut doi ani de atunci, orașul rămâne ocupat, iar amploarea crimelor poate fi colosală.

După o ședere îndelungată în oraș în primele zile de război, echipa a putut pleca prin intermediul unui coridor umanitar. În fața lor se aflau baraje rutiere rusești, la fiecare dintre acestea armata rusă putând găsi imaginile și să le distrugă. Mstislav Chernov a ascuns filmarea sub scaun, ceea ce i-a salvat și a permis lumii să vadă ororile care sunt dovezi directe și documentate ale crimelor rf.

Rusia a ocupat Mariupol în cea de-a 86-a zi de apărare curajoasă a armatei ucrainene. Potrivit datelor oficiale, peste 20.000 de persoane au fost ucise în oraș, dar cifra reală este cu siguranță mai mare de 100.000. Astăzi este imposibil să se cunoască întreaga amploare a tragediei și numărul celor uciși din cauza ocupației și a lipsei oricărui acces al Ucrainei și al misiunilor internaționale în oraș.

În timpul ceremoniei de decernare a premiilor, regizorul filmului, Mstislav Chernov, a ținut un discurs puternic: “Acesta este primul Oscar din istoria Ucrainei. Este o onoare pentru mine. Dar probabil că voi fi primul regizor de pe această scenă care va spune că îmi doresc să nu fi fost nevoit să fac acest film. Mi-ar plăcea să-l pot schimba în schimbul faptului că Rusia nu a atacat niciodată Ucraina, nu a ocupat niciodată orașele noastre, nu a ucis niciodată zeci de mii de compatrioți ucraineni….. Aș vrea ca aceasta să elibereze toți ostaticii, toți soldații care își apără pământul, toți civilii care sunt în închisoare…”.

Regizorul a adăugat că, deși nu există nicio modalitate de a schimba istoria, este posibil să se influențeze percepția acesteia: “Cinematograful modelează amintirile, iar amintirile modelează istoria. Este important ca istoria să fie prezentată în mod corect și ca adevărul să învingă. Zecile de mii de morți din Mariupol și din întreaga Ucraină nu pot fi uitați, milioane de oameni din întreaga lume trebuie să știe adevărul despre adevărata natură a Rusiei.

“20 de zile la Mariupol” nu este doar un film, ci realitatea ucrainenilor.Un număr mare de orașe din estul Ucrainei sunt bombardate constant de Rusia și transformate în ruine pentru a fi șterse de pe fața pământului.Uciderea selectivă a ucrainenilor este un genocid care ar trebui să fie recunoscut la nivel internațional de fiecare țară civilizată.

Autor: Inna Volodina

Etichete:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site foloseşte cookies. Continuarea navigării implică acceptarea lor.
Am înţeles!