Mai binele este dușmanul binelui, spune o vorbă. Zilele trecute a fost aprobată în Parlament o lege care acordă beneficii semnificative prosumatorilor. Numai că aceste beneficii vor fi plătite de către toți ceilalți români, consumatori casnici sau industriali. Aceasta deoarece distribuitorii și furnizorii vor avea costuri în plus, pe care le vor transfera în tarifele finale. Situația este similară cu ce s-a întâmplat în 2010-2012, când investitorii în energie regenerabilă au primit prin lege prea multe certificate verzi. Ulterior autoritățile și-au dat seama că prețul plătit de consumatori a crescut prea mult, au tăiat numărul de certificate, iar planurile investitorilor au fost date peste cap.
Printre altele, noua lege majorează de la 200 la 400 kW cantitatea de energie pentru care prosumatorul poate fi compensat cantitativ (furnizorul facturează diferența dintre energia consumată și cea produsă de prosumator), în condițiile în care orice compensare cantitativă înseamnă din start o pierdere financiară directă pentru furnizori.
În plus, prosumatorii care au capacități de 900 de kW nu mai plătesc dezechilibre (înainte limita era 400 kW). Această capacitate de 900 de kW este una destul de mare și poate fi suficientă chiar și pentru o fabrică. Spre comparație, pentru o casă se pretează o instalație, în medie, între 3 și 15 kW (15 kW înseamnă aproximativ 80 de metri pătrați de panouri).
Cu alte cuvinte, instalarea panourilor solare, care avea ca scop acoperirea consumului propriu, a devenit o adevărată afacere de producție și comercializare a energiei electrice.
Citește aici ce alte modificări aduce noua lege.
Însă pentru a prelua în rețea un număr din ce în ce mai mare de prosumatori, rețeaua de electricitate are nevoie de investiții pentru întărire și digitalizare. Distribuitorii de energie deja au cerut la ANRE majorarea tarifului de distribuție cu 10-20%, ceea ce s-ar traduce într-o creștere a prețului final de 2% pentru toți consumatorii din piață.
În plus, furnizorii sunt cei care trebuie să asigure dezechilibrele din rețea, întrucât energia produsă de panourile solare este fluctuantă. Acest lucru înseamnă costuri suplimentare pe care furnizorii le vor adăuga prețului final plătit, din nou, de toți consumatorii din piață.
Deocamdată facturile sunt plafonate, dar diferența dintre plafon și prețul din piață este suportată din bugetul de stat. „Vom recupera aceste costuri prin majorarea sumelor care ne vor fi decontate de către stat”, spune un furnizor.
Dezechilibrele nu sunt doar de natură comercială, ci și tehnică. Dispeceratul Energetic Național are deja probleme cu echilibrarea fizică a sistemului energetic, după cum a declarat recent șeful Dispeceratului, Virgiliu Ivan.
Ce lecție ne învață trecutul
Povestea pare similară cu ce s-a întâmplat în anii 2010-2012 cu primul val de investitori din energia regenerabilă. Legea 220/2008 a energiei regenerabile a fost modificată în Parlament, majorând subvențiile pe care le primeau producătorii de energie regenerabilă sub formă de certificate verzi. De la un certificat verde pe MWh se ajunsese la șase certificate pentru energia solară și la trei certificate pentru cea eoliană.
Lumea privea atunci cu mult entuziasm această industrie, era ceva nou pentru România, care a devenit rapid un El Dorado al investitorilor din toată lumea.
Numai că aceste certificate sunt plătite, în facturi, de toți consumatorii din România (există o linie separată pe care o vedem toți în factură).
La scurt timp după majorarea subvențiilor, Autoritatea Națională de Reglementare a venit cu un raport prin care a arătat că exista o supracompensare pentru producători pe această piață, iar prețul final crescuse foarte mult din această cauză.
Moment în care opinia publică s-a întors la 180 de grade, iar investitorii în energie regenerabilă au devenit personajele negative care ne-au umflat facturile. Autoritățile au fost nevoite să taie din subvențiile pe care le primeau investitorii, iar aceștia s-au trezit cu planurile date peste cap.
Acum pare că vizionăm același film, de data aceasta cu prosumatorii în rolul principal.
Președintele Comisiei de industrii din Camera Deputaților: „Nu m-am gândit să-mi montez panouri”
Interesul pentru acest subiect a devenit atât de mare, încât în spațiul public au apărut zvonuri potrivit cărora unii dintre parlamentarii care au votat modificările legislative ar fi ei înșiși prosumatori, unul dintre aceștia fiind președintele Comisiei de industrii din Camera Deputaților, Sandor Bende.
Contactat de HotNews.ro, acesta a negat: „Nu sunt prosumator. Nu am niciun fel de instalație de producere a energiei electrice, nici racordată la rețea, nici off grid, de niciun fel”.
Întrebat dacă la dezbaterea legii au fost luate în calcul costurile cu dezechilibrele pe care le aduc prosumatorii pentru rețele și pentru furnizori, Bende a arătat: „N-am vorbit cu furnizorii să știu ce dezechilibre le aduc. Să respecte legea. Eu, personal, dacă inițiez o lege sau un amendament, o fac pentru cetățenii români și pentru companiile românești. Furnizorii… este treaba lor. Nu au decât să respecte legea”.
„Prosumatorii sunt un lucru foarte bun, s-a dovedit că în 2-3 ani prosumatorii, cetățenii români, firmele micuțe, au reușit să instaleze capacități de 1.400 de MW până în prezent. Asta este ceva. Spuneți-mi și mie cine a mai instalat o putere atât de mare într-un timp atât de scurt. Eu am să fac tot posibilul să sprijin demersul lor”.
Întrebat dacă se gândește să-și monteze și el panouri fotovoltaice, Bende a răspuns: „Nu m-am gândit. Nu am accesat nici fonduri europene, nici de la AFM, efectiv nu am avut timp de așa ceva și nu sunt prosumator, deci nu lucrez în interesul meu, în schimb lucrez în interesul cetățenilor, asta să fie clar”.