De la sfârșitul lunii februarie 2024, agricultorii polonezi au blocat din nou granița cu Ucraina. Pe 27 februarie, protestele fermierilor polonezi s-au mutat în Varșovia, paralizând centrul orașului. După un miting destul de haotic la Palatul Culturii, demonstrația s-a îndreptat către biroul prim-ministrului (Donald Tusk era în acea zi la Budapesta).
Pe drum, protestatarii au făcut o vizită în parlament, unde reprezentanții lor s-au întâlnit cu Mareșalul Seimului, Șimon Golvnia. Pe 28 februarie, partea poloneză și cea ucraineană au discutat problemele protestelor, dar nu au reușit să ajungă la un acord, subliniind caracterul ciudat al situației. Guvernele nu sunt în conflict. Anume protestatarii doresc să provoace discordie.
Pe 29 februarie, Donald Tusk s-a întâlnit în sfârșit cu agricultorii, discutând cu ei timp de patru ore. Care sunt, deci, motivele protestului? După părerea fermierilor, acestea includ condițiile discriminatorii ale subvențiilor din partea UE, inacțiunea guvernului în problema pestei porcine africane, care a provocat o criză serioasă pe piața cărnii de porc cu câțiva ani în urmă, sau – ca în anul precedent – importurile de cereale tehnice ieftine din Ucraina.
Rezultatul protestelor a fost atingerea unor acorduri între guvernul polonez și fermieri. Autoritățile poloneze au convenit cu fermierii asupra subvențiilor pentru o tonă de cereale și închiderea temporară a graniței cu Ucraina din 1 aprilie pentru tranzitul unor produse agricole. Documentul a fost semnat de reprezentanții fermierilor protestatari, ministrul agriculturii Czesław Sękerski și secretarul de stat al ministerului, Michał Kolodziejczak.
Acordul presupune menținerea embargoului actual asupra produselor agricole din Ucraina, care este în vigoare din mijlocul lunii septembrie a anului trecut. Acesta se referă, în special, la grâu, porumb, făină de grâu, rapiță și floarea soarelui. În plus, ministrul agriculturii trebuie să se adreseze Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene cu solicitarea de a suspenda tranzitul acestor produse prin teritoriul Poloniei din 1 aprilie.
Ambele părți în documentul semnat consideră necesară elaborarea unor reguli detaliate pentru comerțul cu produse agroalimentare între Polonia și Ucraina, dar notează și că situația dificilă din agricultură este rezultatul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. În plus, reprezentanții fermierilor declară în acord sprijinul guvernului lor pentru modificările la “Acordul Verde”.
Se referă, în primul rând, la înlocuirea obligativității trecerii la un sistem ecologic voluntar și simplificarea altor reguli pentru fermieri. Dar trebuie remarcat că polonezii au ajuns la acest rezultat nu prin metode democratice. Pentru că nici liderii protestelor, nici guvernul polonez nu au compensat companiile și statul ucrainean pentru pierderile suferite ca urmare a blocadei frontierei, iar protestatarii care au aruncat tone de cereale pe pământ, cauzând pagube transportatorilor, nu au fost condamnați.
Au fost arestați doar acei provocatori care au decis să desfășoare bannere cu imaginea lui Putin la proteste. Este important de menționat că figura și inspiratorul protestelor a fost politicianul prorus polonez Rafał Mekler. Este un antreprenor din Lublin care se ocupă cu transportul internațional din 2013. În principal, a organizat logistică către Rusia și Belarus.
În ciuda evenimentelor din 2014 și apoi a consecințelor tragice ale protestelor din Belarus în august 2020, Mekler nu a vrut să renunțe la cooperarea nici cu RF, nici cu RB. Acest lucru demonstrează lipsa sa de principii sau empatie față de victimele celor două regimuri.
De asemenea, merită remarcată popularitatea lui Mekler și a centrului său lublinez “Confederația”, care a primit doar 7% din voturi la alegerile parlamentare și nu are influență în guvernul polonez. În 2018, el a candidat fără succes de la “Mișcarea Națională” (o formațiune politică controlată de “Confederație”) la alegerile locale. În loc să creeze discursuri electorale despre politica internă, Mekler s-a exprimat foarte activ cu retorică antiucraineană.
În plus, în 2019, nu a reușit să obțină un mandat la alegerile parlamentare din acel an de la “Confederația”. A promis să readucă antreprenorii polonezi pe piața rusă, și evident, majoritatea cetățenilor polonezi nu l-au susținut.
Este important să ne amintim că el a activat și continuă să se opună sprijinirii Ucrainei. Pe lângă declarațiile moral depășite despre “banderiști” și “cultul uciderii”, el și-a permis să critice refugiații ucraineni care își salvează familiile de agresiunea rusă și care au primit ajutor ospitalier de la polonezi empatici și rezonabili, spre deosebire de Mekler.
Mekler nu a început să militeze pentru blocada graniței în toamna anului 2023. Inițial, în luna mai a acelui an, sub pretextul restabilirii “permisiunilor”, a solicitat închiderea punctului de trecere a frontierei “Dorohusk”. Cu toate acestea, atunci a primit chiar mai puțin sprijin decât mai târziu.
Continuând să facă afirmații anti-ucrainene și să învinovățească ucrainenii pentru toate păcatele, el a încercat chiar să calculeze presupusa “datorie” al Ucrainei față de Polonia. După părerea sa, aceasta ar fi de 100 de miliarde de zloți, însă Ministerul Finanțelor din Polonia nu numai că nu era la curent cu calculele lui Mekler, dar nici măcar nu a participat la ele.
Este de remarcat faptul că sponsorul acțiunilor a fost chiar acest politician și organizațiile pe care le-a fondat. Având în vedere contactele sale înainte și după invazia la scară largă, nu este surprinzător de unde are bani. De asemenea, sunt evidente și obiectivele stabilite de “prietenii săi ruși”. Principalul dintre acestea este destabilizarea întregii Europe. Mekler trebuia să declanșeze un val de nemulțumiri printre fermierii polonezi și să demonizeze Ucraina în ochii lor, și, se pare, a reușit.
Această situație complexă subliniază tensiunile și provocările întâmpinate de relațiile internaționale în regiune, arătând cum acțiunile unor indivizi sau grupuri pot avea impact asupra politicilor naționale și internaționale. În plus, evidențiază importanța discernământului și a dialogului constructiv în abordarea disputelor și a neînțelegerilor, precum și rolul crucial al solidarității internaționale în fața provocărilor comune.