Ce înseamnă „Made in Europe”? Franța, Germania și Spania au poziții diferite
25 septembrie 2026
⏱ Timp de citire: 4 minute
Franța, Germania și Spania nu reușesc să ajungă la un acord privind definiția sintagmei „Made in Europe”, în timp ce UE pregătește noi reguli menite să favorizeze industria europeană pe fondul concurenței tot mai puternice din partea Chinei.
Propus de Comisia Europeană, Industrial Accelerator Act acordă produselor europene, inclusiv automobilelor, oțelului și tehnologiilor „verzi”, un tratament preferențial în cadrul achizițiilor publice. Însă guvernele statelor UE se contrazic în privința limitelor conceptului de „Europa”: Franța dorește o preferință strictă pentru produsele din UE, Germania vrea să includă partenerii comerciali, iar Spania propune un compromis.
Abordarea strictă a Franței și „Made with Europe” propus de Berlin
Franța insistă asupra unor reguli stricte aplicabile în interiorul UE. Germania preferă un model mai deschis, bazat pe produse realizate „împreună cu Europa”.
Într-un document de poziție, Berlinul propune extinderea regulilor privind originea produselor către partenerii comerciali ai blocului, cu condiția ca aceștia să ofere companiilor europene un acces echivalent la propriile achiziții publice. Printre acestea s-ar putea număra statele semnatare ale Acordului OMC privind achizițiile publice (GPA), precum și țările care au o zonă de liber schimb sau o uniune vamală cu UE.
„Industrial Accelerator Act, din punctul nostru de vedere, ar trebui să urmeze principiul «made with Europe»”, a declarat joi ministrul german al Economiei, Katherina Reiche, înaintea reuniunii miniștrilor industriei din UE. Potrivit acesteia, în această categorie ar putea fi incluse țări precum Norvegia și Elveția, dar și „țări partenere” precum Canada, „căreia președinta Comisiei i-a propus un parteneriat deosebit de privilegiat”.
Săptămâna trecută, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus în discursul privind Starea Uniunii acordarea Canadei a statutului de membru „asociat” al UE, pe fondul dorinței Ottawa de a se apropia de europeni în contextul războiului comercial cu SUA.
Compromisul Spaniei
Spania a publicat, la rândul său, un document de poziție care încearcă să creeze o punte între abordările franceză și germană.
„Am prezentat o propunere care, fără îndoială, consolidează Uniunea Europeană formată din 27 de state ca o zonă concretă în care trebuie să consolidăm capacitățile de producție din Europa”, a declarat ministrul spaniol al Industriei, Jordi Hereu i Boher.
„Dar, în același timp, consider că definim clar ceea ce numim autonomie strategică deschisă, prin cooperare și interacțiune cu alte regiuni ale lumii și cu alte țări.”
Documentul împarte preferința europeană în trei grupuri:
nucleul, format din cele 27 de state membre ale UE;
al doilea grup, format din țările Spațiului Economic European, precum Norvegia, și parteneri de încredere care oferă acces reciproc la piețele de achiziții publice;
al treilea grup, format din țări care au acorduri de liber schimb sau uniuni vamale cu UE, precum și din statele semnatare ale GPA al OMC.
În cea de-a treia categorie ar putea fi incluse și țări terțe care produc componente „critice” pentru securitatea economică a UE, dacă acest lucru este justificat de „lipsa actuală a unor capacități de producție suficiente în Uniune” sau de absența unor surse alternative de aprovizionare.
Poziția Italiei și medierea Irlandei
Italia, a treia economie a UE, nu și-a definit deocamdată clar poziția. Ministrul pentru Întreprinderi, Adolfo Urso, a declarat joi doar că susține preferința europeană, deschisă „partenerilor strategici”.
„Considerăm că trebuie să pornim de la baza industrială a celor 27 de state membre, printr-o abordare incluzivă și echilibrată, atât în ceea ce privește protejarea lanțurilor industriale valorice, cât și în raport cu partenerii strategici ai continentului nostru, care trebuie incluși în strategia noastră industrială.”
Irlanda, care deține președinția Consiliului UE până la sfârșitul anului, speră să ajungă până în decembrie la un compromis între cele 27 de state membre.
